O entitate umană cu o foarte largă cuprindere. El stă la baza multor însușiri, pe care le legitimează și le condiționează existența.
Nu putem vorbi de respectul uman, înainte de a-l avea tu insăți, respectul față de propria persoană, adică să fii sincer, altruist, cu respectarea cuvântului dat, să manifești spiritul de solidaritate umană, în baza credinței, să fii sigur că-ți câștigi existența prin muncă proprie, nu prin furt și multe altele.
O societate, un stat, nu pot progresa, dacă în interiorul acestora nu se manifestă respectul uman. Ce respect uman au manifestat guvernanții, care s-au tot schimbat din patru în patru ani, de atâtea ori, când fiecare și toți la un loc au spoliat țara de bogățiile ei și le-au furat bucata de pâine, necesară unui trai decent, oamenilor de rând. Au fost alungați peste hotare o lume dintre aceștia, cu milioanele, pe aceia care i-au ales, pentru a le proteja interesele, în spirit de dreptate. Au înlocuit respectul cu nesimțirea, afișându-se în fața lor cu ceasuri de zeci de mii de euro, cu brățări și șiraguri de briliante, de valoare uriașă, unde fiecare „mărgică” este furată de la unul, de la altul, cu bolizi de sute de mii de euro, care-i și zdrobesc pe șoselele patriei, adevărate morminte. Peste acestea se suprapun conturi de milioane sau miliarde de euro, alături de portmoneul unei bătrâne, ce-l ține strâns în mână, cu câteva bancnote, venitul ei lunar, pentru a-l feri de hoții străzii de la noi. Există o mare mulțime, cuprinsă de disperare și o clică ce înoată în bogății.
Sistemul juridic, magistrații din toate instanțele ar trebui să dea legii respectul ce i se cuvine, ca roba dumnealor, de culoare neagră, să fie sperietoare pentru cei ce nu respectă legile, nu-i respectă pe cei cu care viețuiesc în societate și fac să fie privați de drepturi, de bunuri, să fie privați de respecul celor ce ar trebui să facă dreptate. În destule cazuri percepția este inversă. Mă gândesc la acele pensii speciale, uriașe, care sunt dezbătute aproape de când au apărut. Se cere și se promite suprimarea sau impozitarea lor majoră, apoi se revine și iar începe, făcând din aceasta un „turneu” ce se tot repetă. Totdeauna blocajul era la nivel juridic, pentru că numai acolo se pot apoba sau respinge anumite proiecte de Lege. Deseori, se invocă motivul că un drept câștigat, nu se poate suprima. Dar acesta nu este un drept, ci o hoție curată. Toti juriștii profită de acesta și, pe lângă dumnealor alte mulțimi de categorii de funcționari ai statului, până la primari, gradual, deci toată conducerea societății. De aici neputința acordării pensiilor de drept cuvenite, nespoliate, pentru majoritatea ce au depus bani acolo, la depozit, lunar, unde nu mai sunt, fiind consumați prin tot felul de hoții, care sunt blindate și prin legi. Respect uman reprezintă astfel de practici?! Magistrații au salarii foarte mari (și le merită). Au și pensii speciale nedreptăti în curtea unde se face dreptate) și, după câte știu, se cere și scurtarea timpului de muncă la 45 de ani! Tocmai acuma, când Instanțele de judecată sunt atât de aglomerate? Când un magistrat are sute de Dosare de soluționat, unele cu mai multe volume de sute de pagini? În asemenea condiții sunt firești erorile, excluzând pe cele voite (și sunt destule). Cred că singura posibilitate este mărirea numărului de locuri la Facultățile de Drept, crearea unei infrastructuri care să conțină spațiile necesare, pentru studierea și judecarea Dosarelor în mod firesc și nu în săli unde să nu vezi magistratul dintre Dosare. Acordarea de salarii mărite pentru cei cu muncă grea, stresantă, periculoasă (magistratura, aviația, poliiția ș,a.). În felul acesta s-ar degaja Instanțele, s-ar încasa CAS-uri mult mai mari și pensiile s-ar mări de doua-trei ori, în logica de drept și nu prin hoțomănie. Nu se procedează așa, pentru că în ape tulburi și haos se dezvoltă și se maschează mai bine fărădelegile.
După respetul credinței și spiritualității, pe locul următor, locul 2, este respectul Instituției familiale, care cuprinde două părti: relația de respect total, între cei doi soți ce formează cuplul familial și creșterea cu mare grijă a copiilor și sprijinirea instruirii lor, solide, după preferință și posibilitați, până vor ajunge independenți, „pe picioarele lor”, dacă Domnul îi bincuvîntează cu aceștia. În mod firesc, respectul între frati, între soți, între părinți și copii trebuie să fie deosebit, într-o dragoste frumoasă. Dar se întâmlă ca, în destule cazuri, acesta nu numai să lipsească, dar să intre în confruntări de o gravitate, ce nici nu poți să o redai.
Populația lumii este formată și din această mare mulțime de cupluri, la vremea lor, cu mici excepții, este și o „lume a familiilor”. Și de aici se vede cât de important este respectul familial, care induce respect în societate, în cadrul unui stat, între state, ceea ce ar influența mult dispariția războaielor, la baza cărora stă tocmai lipsa de respect a unui Stat, față de alttul.
Am să fac o scurtă remarcă privind respectul în regimul comunist și războiul din Ukraina.
În regimul instalat în țară după sfarșitul celui de al II-lea Războilui Mondial, cuvântul respect uman a fost aproape scos din dicționar, dar oricum, lipsea din vocabularul uzual. Un singur respect se cerea, se admitea, obligatoriu de a-l manifesta: „respectul față de Partid”, care era în toate și peste tot. Îți era refuzat respectul față de toate drepturile civile (libertate, libera exprimare, libera circulație, spiritul de proprietate, dreptul la libera credință, dreptul liber de a fi ales și multe altele). Cei nearestați aveau doar dreptul la circulație internă, în nuanță de turmă. Dar ce e cel mai grav, nu ți se respecta deptul la viață, prin chinurile anchetelor și a muncilor de exterminare. Au ucis multe sute de mii de oameni, din milioane de întemnițați. Nu respectau omul, trăirea naturală a vietii, nu respectau nici moartea, nu respectau viața însăși, o monstrozitate.
Nimeni nu are dreptul să ucidă, peantru că nu omul a creat viața, ci Dumnezeu și fac o mare greșeală Statele în care se aplică pedeapsa capitală, în multe variante. Viața oricărui om nu aparține nimănui, ci Careatorului și nu o poate nimeni suprima. Un om foate periculos social, cu fapte deosebit de grave, poate fi izolat pe viață, cu un tratament mai sever. De multe ori, după 10-20 de ani pot apare probe care să-l declare nevinovat, execuțiile nefiind imediate, în general.
În Ukraina este un măcel. Rusia, cu cele mai întinse spații din lume, nu respectă dreptul Ukrainei la teritoriul propriu, la bunurile ce le conține, la bunăstarea și viața oamenilor și de luni de zile tot distrug, inclusiv atâtea vieți aflate pe aceste pământuri, pe care vor să-l apere, în mod legitim. Mulți prizonieri sunt deportați în Rusia, obicei al acestui Stat, pentru a-și umple golurile spațiale. Sunt și azi mulțime de români prin spațiile siberiene, rusificați. Este responsabilă și pentru mulțimea de soldați ai săi, căzuți în luptă și împrăștie moartea peste tot. O lipsă de respect pentru un Stat, pentru pamântul său, pentru bunuri și oameni, pentru viață și chiar pentru moarte. Pentru nimic !
Se cere și se impune respectul și în caz mai general, în derularea zilnică a vieții. La noi în comună (Săliștea de Sus, acuma oraș, cred și în multe alte localități de pe Valea Izei), oamenii își arată respectul, unul față de altul, prin exprimarea „Lăudat fie Isus” („Laude-se Isus”), cu răspunsul : „În veci Amin”. Prin aceasta își exprimă și unirea în credință, trăirea în spiritualitate. După sărbătorile de Paști și Înălțare, salutul este legat de aceste mari evenimente, pe perioade determinate.
În orașe, oamenii își exprimă respectul la întâlnire prin „Bună ziua” (seara, dimineața), cea mai simplă formă de respect, dar care, în cuprinderea ei largă, cu tot ce ține de bine, reprezintă un profund respect, generalizat. Și cât de simplu se poate folosi, fără efort și timp pierdut, cuprinzând și o apropiere între oameni, în nevinovăție și spiritualitate, așa cum este scrisă și în învățăturile Bibliei.
profesor, Gheorghe BĂRCAN
Minneapolis, Minnesota, SUA, 04.08.2022
Vorbim de respect intr-o tara in care de regula el nu exista, nu se mai invata in familie sau scoala! De la cine sa-l învățăm, cand părinții sunt plecați în lume sa-si castige existenta pentru traiul de zi cu zi! Scoala, nici ea nu se implica mai mult, nu poate, nu are putere, legislația este asa cum este, cu lacune, blândă pentru elevi si severa pentru cadrele didactice! Învățământul, legile lui, se schimba asa cum se schimba si miniștrii, frecvent, gandirea este in functie de cine-i la putere, ca nu stie nimeni ce-i bun si ce-i rau!
Respectul legilor nu exista, ele sunt in asa fel concepute, fara profesionalism, pentru a fi încălcate sau nerespectate, chiar si in magistratura, unde se judecă conform respectului ce-l are pentru lege magistratul, care in general se uita, cine este persoana, ce relații are, din ce partid face parte! Pedepsele sunt in functie de om, omul simplu nu prea are șanse!
Respectul față de munca nu prea mai există, omul simplu are o multime de șefi si sefuti, tocatari de timp, beneficiari dupa omul care munceste! Munceste, tace si răbda, nu spune nimic ca sa nu fie dat afară de la munca ca ramane pe drumuri! Apare șantajul, lipsa de respect, munca fara placere si multe altele!
Vrem un comerț civilizat in care sa fim respectați, nu-l găsim,dar in general, peste tot, găsim o comercianta guraliva, o țața care striga sau jigneste, ca de…
ea este șefa si noi umilul cumpărător ce trebuie să rabdam toate invectivele atunci când reclamam lipsa de civilizație sau avem atitudine față de calitatea unui produs!
Societatea, respectul ei fata de oameni, adeseori își arată fata negativă, mergem pe strada, auzim injurii, vedem certuri si bătăi, nu intervenim, ne facem ca nu vedem, ca nu cumva daca ne implicam sa se rasfranga și asupra noastra aspectul negativ! Poliția… haha! Daca vine, nu intervine, ca asa-i legislația, daca nu esti mort, după altercatie te ia la intrebari, vinovații pleaca liberi iar cel răspunzător este victima!
Sunt multe de spus despre respect, la noi este uitat fata de înaintașii noștri, fata de istorie, fata de țară si popor, ca de… suntem români, ne uitam la străini nu la noi, ne luam dupa ei, ce sa respectăm tradițiile noastre, ca sunt înapoiate, occidentul conteaza, de acolo ne inspiram chiar dacă ne dăunează!
Nu avem respect pentru noi, cand il vom avea, atunci vom avea si pentru cei din jurul nostru! Respectul nu se cere, el trebuie sa-l aibă fiecare dintre noi, asa cum ne respectăm, asa vom fi respectați!
Felicitări domnule profesor Gheorghe Bărcan, din cele scrise de dumneavoastră avem sa tragem multe concluzii! Experienta de viata pe care o aveti, durerile ei, impun respectul nostru și al meu personal! Multa sanatate si putere de viata va doresc, salutări familiei!
Multumesc domnului S. O. Luscalov pentru frumosul si complementarul scris pentru acest articol. Eu am primit respectul uman cu necesitatea de a-l avea tu insați, apoi in cadrul mai general (in societati, regimuri, sistemul juridic, intre state, respectul credintei, cel familial s.a.). Dvs l-ati analizat in detalii ale vietii curente, ceea ce e o completare binevenita, pentru care va multumesc. Numai cu gaduri bune si cu drag. Gh. Brcan.