România prost educată! (autor, Ion Mariș)

Printeaza

PAS CU PAS… reprezentanții noștri ne-au transformat sau își doresc să ne transforme într-o masă amorfă de analfabeți funcționali sau nefuncționali.

Am scris în diverse articole anterioare despre scăderea dramatică a nivelului de educație al aleșilor noștri, despre impostorii conducători, de fapt vorbim (cu foarte mici excepții) de „doctori” în minciuni care ne conduc fără remușcări și/ sau minimă jenă. S-au creat tot felul de agenții, structuri, instituții ticsite de sinecuri politruce care consumă banii din bugetul nostru, al tuturor, fără să le pese prea-specialilor care ne conduc că la un moment dat poporul se va revolta.

Dar, să vorbim despre educație și greva cadrelor didactice. Era inevitabil să se ajungă aici, „România educată”, un proiect de/ cu vorbe goale, cocoloșit și botezat de un președinte în care am crezut și care trăiește regește la Cotroceni are sânge… artificial. Președintele care în afară de excursii a… tăcut proverbial, profesorul „norocos”, specialistul în meditații și-a permis să uite că a fost ridicat pe „tron” de servicii bine intenționate nu pentru ca să ne prostească… „nemțește”.

Revenind la educație, iată ce spune articolul 8 din Legea Educației Naționale, Legea nr.1/ 2011 (în vigoare de la 09 februarie 2011), care prevedea obligația acordării unui procent de 6% din PIB pentru… EDUCAȚIE. Citez din lege: „Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.” Iar la articolul 2, alineatul 7 se „spune”: „În România învățământul constituie prioritate națională.” Hmmm! În România n-a fost niciodată – din păcate! – învățământul prioritate națională. Legea n-a fost respectată iar pentru obstrucționarea legii educației toți politicenii ar trebui condamnați. Pot fi și ar trebui acuzați de trădare națională!

Mă bucur și îi felicit pe profesori că au dat tonul revoltei și în consecință ar fi bine să ne gândim și să analizăm cauzele calității proaste a educației, gestionată de politrucii (indiferent de culoare) trecuți pe la cârma țării.

Avem parte, conform unui studiu național realizat în aprilie 2023 pe segmentul de elevi cu vârste cuprinse între 6 – 14 ani, de 42 % analfabeți funcționali în țara noastră „educată”.

Cum se explică acest dezastru național? Simplu, are legătură cu nemulțumirile pentru care au ieșit în stradă profesorii:
1. Educația este subfinanțată. Iată cât a primit din PIB – cu încălcarea legii! – în ultimii ani „prioritatea națională: 2015 – 3,2 % din PIB, 2019 – 2,92 % din PIB, 2020 – 2,9 % din PIB, 2022 – 2,28 % din PIB, 2023 – 2,1 % din PIB. Anul acesta educația a primit mai puțin decât apărarea! Ce să apărăm? Prostia?!
2. Educația este tratată cu dispreț de către politicieni (un fost prim-ministru spunea că business-urile trebuie să fie prioritate de top) , de fapt ei sunt produsul unei educații (intenționat) subfinanțate. România a avut după Revoluție 24 de miniștri ai Educației iar șapte dintre aceștia au fost acuzați că au plagiat în lucrările lor de licență/ doctorat și… n-au pățit nimic! „Strategiile” lor au fost doar propriul interes și al partidului care-i propulsase în vârf fără nicio calitate.
3. Meseria de educator – prin înțeleptele politici „implementate” – a fost dusă în derizoriu și n-a fost deloc atractivă pentru absolvenții de liceu. În general toți elevii buni și foarte buni s-au îndreptat spre profesii bine remunerate (magistrați, IT-iști, medici etc). Avem mii de suplinitori în sistemul educațional și mulți licențiați sunt acceptați în sistem și titularizați deși sunt foarte slab pregătiți (obțin note jenante la examene de titularizare). Păi… nu prea sunt „oferte”, nu-i așa?!
4. Criteriile de performanță pe care trebuie să le bifeze profesorii buni (în accepțiunea conceptului educațional cantitativ actual) implică și promovabilitatea. Așadar, toți elevii trebuie să treacă, nu poți lăsa corigenți, repetenți, că se supără „sistemul”, părinții… politicienii etc. Uite așa și-au luat – de la bacalaureat până la doctorat – mulți dintre politicieni „gradele” educaționale.
5. Infectarea educației – la toate nivelurile – cu și de către politicieni analfabeți funcționali. Miniștri, secretari de stat (nota bene: sunt peste 500 în guvernul actual!), șefi de instituții, inspectori etc. toți sunt „validați” (cu unele excepții) politic, criteriul de bază fiind… culoarea la modă.
6. Educația este tratată cu dezinteres și – mult mai rău! – cu dispreț de către părinții elevilor viitori analfabeți funcționali în virtutea ideii că furtul, șmecheria, tupeul etc. sunt virtuțile zilelor noastre.
7. Calitatea unui dascăl trebuie respectată și plătită corect (mult mai bine decât a unui șofer de parlamentar) pentru a nu se recurge la alungarea ghinionului cu… meditații.
8. Aroganța politicienilor s-a „pandemizat”, aceștia ar trebui tratați și – de ce nu – mulți chiar „internați!
9. Dacă președintele și-a făcut autocritica și ne-a spus că „Statul a eșuat”, înseamnă că Guvernul, parlamentul, toate instituțiile statului sunt în „derivă” și trebuie… reformate! Se pare că doar protestând se poate face asta! „Eșuații” nu renunță atât de ușor!
10. „Încrederea prostească în autoritate este cel mai mare dușman al adevărului.” (A. Einstein) Structurile statului eșuat NU mai prezintă niciun dram de ÎNCREDERE!

În aceste zile, în perfidia lor, politicinii încearcă să învrăjbească părinții cu profesorii, elevii cu profesorii, chiar profesorii cu… profesorii, dar nu cred că vor reuși. Deși greva se prelungește mai mult decât anticipau politicienii iar consecințele pentru câteva categorii de elevi (absolvenții clasei a VIII – a dar mai ales cei care trebuie să dea bacalaureatul) sunt grave, greva trebuie să continue până când cei care se consideră „speciali” (doar la buzunar) vor ceda și vor lăsa educația să devină… EDUCAȚIE.
Unii vorbesc de distrugerea viitorului unor generații fără a se gândi că viitorul tuturor generațiilor și al unei țări poate fi distrus prin lipsa educației, prin înjosirea educației, prin ridicarea inculturii la nivelul politicii de stat. Degeaba avem armament sofisticat dacă nu avem sau nu vom avea popor educat de apărat.
Multe, mult prea multe minți luminate au părăsit țara și mulți vor să scape din această societate care urăște meritocrația, care plătește cu salarii colosale sinecurismul și pupinkurismul, societate care-și bate joc de cetățeanul „incolor”.
Oare lăsăm în continuare să se generalizeze analfabetismul funcțional sau încercăm să eliminăm – în sfârșit – răul?! Cum? Simplu! Cu mai multă EDUCAȚIE, mai mulți cetățeni educați, mai puțini conducători analfabeți. Pentru asta societatea civilă dar și celelalte categorii sociale, cu adevărat demne și funcționale, trebuie să se solidarizeze cu profesorii. Să nu așteptăm doar din 4 în 4 ani (sau din 5 în 5 ani) să dăm votul pentru… răul cel mai mic.
Acum (sau cel târziu anul viitor?!), prin greve și proteste – avertisment pot fi alungați impostorii din fruntea resurselor țării, inclusiv a resurselor umane educate!

Ion Mariș