În urmă cu 5.780 ani și 6 zile, conform învățăturii Torei, Dumnezeu a început creația lumii, creație care, în mod paradoxal (sau nu), a început cu LUMINA (înainte chiar de creația soarelui și a lunii). Este, în mod evident, în discuție o lumină spirituală, lumina fizică apărînd doar prin creația soarelui.
Au trecut doar 6 zile și au luat naștere primii oameni, Adam și Eva. Conform Zoharului, Adam și Eva au fost creați împreună ca un tot unitar și ulterior au fost separați.
Rosh Hashanah, deși în mod tradițional religios este considerat a fi anul nou iudaic, reprezintă, așadar, mult mai mult de atât: este ziua de naștere a întregii omeniri, ziua creației vieții. Cu atât mai mult, anul nou iudaic nici nu este de Rosh Hashanah conform calendarului lunar care este utilizat pentru numerotarea lunilor anului, nici soarele și nici luna nu își încep ciclul anual în această zi.
Din acest moment omenirea a evoluat în cicluri de 365 de zile și aceasta nu a fost doar o alegere arbitrară calendaristică, semnificația fiind mult mai profundă. Decriptarea acestui număr – 365 – vine de la numărul total al negativităților care există în această lume – 365, fiecăreia corespunzându-i o zi din an, scopul fiecărei zile din an fiind acela de a ne depăși aceste negativități prin fapte bune, altruism, disiparea ego-ului. Nu întâmplător, în organismul uman există 365 de sinoviale (structuri anatomice din vecinătatea oaselor).
Așadar, calendarul rulează în mod repetat 365 zile dedicate depășirii propriilor noastre minusuri, iar ziua de Rosh Hashanah este sinteza, bilanțul acestor 365 de zile și, totodată, preambulul unui nou ciclu care depinde în mod organic de cel care a trecut.
În mod simbolic, aș compara această zi cu un bumerang de care am vrea să scăpăm dar nu putem, deoarece, mereu se întoarce la noi, aceasta fiind esența bumerangului: întoarcerea la origini și implicit la prima zi a omenirii.
De ce Shofar, acel corn de berbec, a devenit simbol al Rosh Hashana? Desigur, legătura cu sacrificiul lui Ithak, cerut acestuia de către Dumnezeu, este în mod categoric una din semnificații, însă rădăcina kabbalistică a sunatului din Shofar este de a lega prin cele 101 de sunete lumea noastră a binelui și răului (rezultat al scurtcircuitului din grădina Edenului al lui Adam și Eva) de lumile superioare, spirituale, în care nu există bine și rău, lumea de dinaintea scurtcircuitului amintit, din momentul creației când era doar lumină.
În esență, sunetele scurte reprezintă negativități din lumea binelui și răului (Malchut), iar sunetele lungi aparțin divinității, luminii.
Autor, text & video, dr. Sorin MARKUS
foto: captură film
Shana Tova !
Mulțumim foarte mult!