Actualitate Social

Să NU ne fie frică! Suntem puternici! (autor, Ileana Pisuc)

image_printPrinteaza

Apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate!
Parafrazez un vers al unui cîntec de actualitate, care se potrivește mănușă celor ce urmează a fi spuse.
Mi-a fost ridicată mingea la fileu de un articol recent din ,,Salut Sighet”, legat de neputința și reaua voință înconjurătoare cu care parcă suntem blestemați în a perpetua în toate domeniile.
Omul întreprinzător cu inițiativă este pus la colț; musai trebuie să îi găsim o vină, că prea se crede deștept, că va sparge o dulce inerție pentru mulți (las-o așa ne-am obișnuit cu ea!), încît trebuie omorîtă din fașă!
,,Bine că e el deștept!”
Da’ nici noi nu ne lăsăm!
Invidii și răutăți au fost și-n alte timpuri. Dacă unul era mai harnic, mai chivernisit, era considerat un paria, un ,,dușman al poporului”! Un chiabur!
I se confiscau bunurile și era exilat în Bărăgan, în bordeie de pămînt, condamnat la moarte prin inaniție sau prin condițiile extreme în care trebuia să viețuiască.
Acasă, toată agoniseala lui, era împărțită la pleava societății care n-a făcut nimic doar a așteptat „oportunități” nemeritate. Ba tot dintre aceia erau aleși și ,,capii satului” (primarii), astfel că întreaga comunitate se ducea de rîpă!
Noi aveam Bărăganul, Canalul, pușcăriile politice, alții aveau Siberia, Gulagul. Fiecare își stîrpea elitele cu mijloacele proprii.

Inițiativa particulară pentru cei mai mulți, era o sinucidere, mai ales dacă riscai să faci și un credit bancar.
Acum mai e cît de cît o stabilitate predictibilă în ceea ce privește dobînda, dar în urmă cu 25 de ani, cînd noi am fost ,,pionieri” (nebuni, aș zice) și ne-am înhămat la căruța ,,privatizării” dobînzile erau înrobitoare. Pornind de la 10 – 15%, ajungeam la 240%, ba chiar la 400% .
Nu aveai cum ca într-o perioadă scurtă să te dezvolți și să poți să le dai o așa dobîndă.
Erai executat, lăsat în drum în pielea goală! Nu-i păsa nimănui!
Dacă puneai problema reeșalonării, erai privit ca un ciumat, ba îți aduna dobînda la dobîndă și îți creau un nou credit pe care îți era imposibil să-l mai plătești.
Lucram mai mult ,,în roșu”, pe pierderi!
De dinafară erai privit cu invidie, dar înăuntru era un stres continuu și aveai doar un singur scop; să vinzi și să scapi! Prin asta, marele perdant (pe lîngă tine) era și orașul.
Nu erau mulți cu inițiativă pe atunci, pentru care afacerea era însăși viața lor, făcută cu ,,sînge, lacrimi și sudoare”, plus credit înrobitor la bancă.
Pentru acei care au luat totul de-a gata, care s-au trezit cu ,,capital” peste noapte din tranzacții oneroase sau privatizări la ,,negru”, era normal să nu înțeleagă.
Am fost printre cei care ne-am pus casele la mezat și le-am pierdut!
Mulți s-au retras, și-au lins rănile și și-au jurat că nu mai fac.
S-a ales praful de multe visuri, s-au îngropat multe inițiative, care dacă erau stimulate, aduceau plus-valoare comunității sighetene. Din păcate au fost alese doar persoane nefaste la conducere (cu mici excepții), pornite pe căpătuială și interese proprii.
E o conspirație parcă a rea-voinței, a băgatului bețelor în roți, a neprofesionismului generalizat!

Părerea mea e că s-a instaurat așa o stare de lîncezeală care s-a cronicizat în 30 de ani, orașul e tot flămînd și gol, banii lui (ai noștri) se învîrt prin buzunare largi care nu se mai satură, nimeni nu-i aude plînsul; micilor întreprinzători li se pune călușul în gură, anii trec populația îmbătrînește iar tinerii o apucă încotro văd cu ochii!

Dar, niciodată să nu spui niciodată!
Evenimentele din ultimele zile legate de asasinarea liderului de opozitie rus Navalnîi, ne fac să medităm adînc.
El și-a prevăzut sfîrșitul și a lăsat un mesaj foarte sugestiv: ,,Să nu vă fie frică! Suntem puternici”!
Să nu ne resemnăm asemeni ciobănașului din Miorița în fața morții!
Lumea a evoluat, depinde de noi să ținem pasul cu Schimbarea!

Ileana PISUC

oferta-wise

Adaugă comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

oferta-wise