Iertare
Invit un amic la o cafea. El că nu și nu… Până la urmă cedează: „Hai, să fac o concesie!…”
Meniul zilei
Un domn la bar:
– De mere?…
– …?
– …Ciorbă de mere?
– De mere, de mere – dă el „suta” peste cap.
(Estimp, la o masă, o nană privește atent în farfurie și chiorâș la client.)
Meniu de Duminică
– Crăiță de ghindă!…
– Ce v-aduc?
– Ceai!
– N-avem ceai aicea! Numa’ la spital.
-… T’i-i interna și-i be’ destul!
Meniul zilei
– Meniul zilei, vă rog – cere febril clientul casei.
– Felul I….?
– Nu. Complet!
Voie bună
Duminică, iunie. Coborâm de la Pod fără grăbire.
– Da’ voi n-aveți zi liberă? – ne salută un riveran din poarta casei sale.
Strada (1)
Iunie, bujori și trandafiri înfloriți. „Cum poți să treci așa, măi? …Oprește-te, inspiră un minut…”
Strada (2)
Ies la poartă să aștept pe cineva …Și aștept… „Nézd meg az öregembert… abban a házban…” – trece o bibiclistă în pantaloni albi, cu un telefon. Nu mai ies veci-sohan.
În grai MM
La „Pizza-Rai”, o mamă și fetița ei în ținută sport, mari bicicliste, înfulecă.
– Faceți sport?
– …A flămânzât.
Bac. 2026
De atâta lumină, i-au pus, conform tradiței, să stea singuri în mormânt, în vestmânt funerar, de plumb, cu aripi definitive din același material. Apoi, le-au dat o zi liberă. Să se mai și diCstreze…!
Natura
După atâta caniculă, ni s-a dat o zi cu ploaie și răcoare. De la o florărie, tocmai au scăpat în stradă miresme de trandafiri – din chinga chimicalelor sufocante. Își cunosc propria natură de floare de-acum. Mai bine mai târziu…
Săraca
Nu gășești nicăieri o supă de roșii, în plină vară, numai cremă. Pe vremuri era semn de sărăcie.
Dovadă: La întâlnirea de 10 ani, 2 colege de generală se îmbrățișează. Slăbuța către grăsulie:
– Hei, tu, am auzit că ai făcut facultatea. …Lasă, nu te mai ține așa măreață! Ce, nu știu eu cum ți-ai făcut-o cu zamă de porodoaică?
Indesc.
Amiază de iunie. aproape arșiță. Plec de la Pod. În vârful Solovanului rămâne Luna – pe jumătate, ștearsă, uitată.
World Cup 2026
(„cel mai gigantic Mondial!”)
…Entuziasmul policolor dezlănțuit al microbistelor braziliene; fâșâitul miilor de prosopele din bumbac („uchiwa”), scuturate de suporterițele japoneze, cu fața lor de porțelan pictat; zumzăitul și țiuitul înspăimântător al vuvuzelelor sud-africane; imnurile lui AC Milan și FC Liverpool – „Sarà perché ti amo”, „You’ll never walk alone”; la noi: petarde, înjurături scandate…
Marin Slujeru
(după fb)
Foto: Ion Mariș
Adaugă comentariu