Autorităţile centrale (subliniere necesară, pentru că de cele locale am tot vorbit) tânjesc după Spaţiul Schengen ṣi fac din atingerea acestui obiectiv subiect fundamental de promisiuni electorale.
Pe http://www.schengen.mai.gov.ro/index02.htm am găsit câteva date despre zona după care oftează politicienii români.
– Sunt 26 de ţări în Spaţiul Schengen, la care se adaugă 4 ţări (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein) care nu sunt membre ale renumitei colectivităţi a UE din care facem ṣi noi parte activă, fiind întotdeauna de acord cu tot ce vor celelalte 25 (din U.E. plus Schengen).
– Bulgaria, Cipru, Croaţia ṣi România (ordine alfabetică, să nu vă gândiţi la alt criteriu de enumerare!) sunt pe dinafară de Schengen. Deocamdată.
Avantajele aderării:
– te duci pe unde vrei în ţările astea, nu dai nimănui socoteală la graniţe, pentru că nu mai există graniţe, poţi sta în altă ţară ca turist trei luni sau poţi lucra acolo. Toată tărăṣenia este să ai un card de Identity sau Passport valabile.
– mărfurile ṣi capitalurile circulă liber.
Dezavantajele aderării:
– Răufăcătorii ar avea un spaţiu mai mare de manevră ṣi unde s-ar putea ascunde. Ştiţi cum se spune: „azi aici, mâine-n Focṣani″… ṣi zicala poate depăṣi spaţiul carpato-dunărean.
– „posibilitatea creşterii criminalităţii. Odată cu eliminarea controalelor la frontieră ar putea creşte pericolele pentru securitatea internă″.
H.P. Oricum din România pleacă cine vrea ṣi când vrea. Sunt unii pe „lista de aṣteptare″ a justiţiei care o tulesc de n-au nicio treabă, apoi autorităţile îi dau în urmărire generală.
Condiţiile aderării (sursa: https://www.ionescu-asociatii.ro):
-„țările trebuie să își asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe ale Uniunii Europene;
-acestea trebuie să aplice un set comun de norme Schengen, cum ar fi controlul frontierelor terestre, maritime și aeriene, precum și emiterea de vize Schengen;
-pentru a asigura un nivel ridicat de securitate în spațiul Schengen, statele trebuie să coopereze cu agențiile de aplicare a legii din alte țări Schengen și să opereze Sistemul de Informații Schengen (SIS)″.
Toate acestea fiind zise, urmează vestea bună pentru românii din politica centrală ṣi pentru visătorii la Spaţiul Schengen.
România a făcut paṣi mari spre lumea mult visată! Azi am văzut în rafturi ceapă românească din Olanda. Mai exact, conform etichetei de prezentare, ceapă- produs românesc – cu originea în Olanda.
E tare asta, nu? Singura explicaţie ar fi că seminţele olandeze rodesc mai bine în solul fertil al patriei. Dar seminţele româneṣti de ceapă ce-au păţit? Eu văd cepe la piaţă de la producătorii autohtoni. Ceapa românească n-are loc în supermagazinele cetăţii? Sau a noastră o fi toată pe la Utrecht, pe la Amsterdam, sau pe la Volendam și Marken (două sate olandeze, găsite de Google când l-am „întrebat″)?
Răspunsul nu-l vom ṣti poate niciodată. Ne consolăm în schimb cu constatarea deplinei armonii între seminţele olandeze de ceapă ṣi solul fertil al patriei, atât cât mai e (o bună parte fiind deja la export) .
Olanda e ţara care se opune cel mai tare integrării României în Spaţiul Schengen. Pare-se că ţara noastră trebuie să parcurgă niṣte paṣi, pe regnuri. Deocamdată, cu regnul vegetal s-a rezolvat!
Până la aderare, eu abia aṣtept roṣiile alea imperfecte ca formă, dar minunate ca gust rodite din pământul Maramureṣului, din seminţe româneṣti!
Horia Picu
Adaugă comentariu