Actualitate Cultură

Semn de carte – Ion MARIȘ, Sentimente neasigurate

image_printPrinteaza

Poezia la probă

În complicitate exclusivă cu sine, Ion Mariș a premeditat să-și dăruiască această a treia carte de poezie (Sentimente neasigurate, Ed. „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2021, volum dedicat fiicei Iulia-Dora, coperta I de Attila Cosovan), la împlinirea vârstei de 60 de ani. Vârstă percepută în general ca una a împlinirilor și a bilanțului și ceas de seară totodată…

Ion Mariș  alege, însă, să ne spună cu ardoare ce este de spus despre absurdul lumii, supraviețuirea în ”aerul” lui,  starea propriilor sentimente (pe larg, în amănunt) rămase fără apărare, neasigurate. Să se confrunte direct, îndrăzneț ca un adolescent absolutist, cu cine tebuie luat la rost – soarta, Totalitatea…  Obiectează, ironizează malițios, se răfuiește. Ci, nu se lasă pradă mâhnirii. Revelația falsității, a compromiterii și a batjocuririi vieții noastre, viziunea marii farse la care sunt supuși, de-a valma, cei  buni și …blatiștii, îl obligă la o astfel de atitudine. Nu se poate să te angajezi total, fără rest,  pe partea luminoasă, constructivă a vieții și urmarea  să  fie dezamăgirea, înstrăinarea cotidiană, bezna fără sens și fără reguli (eventual regula plocoanelor la ieșire…), neantul.  Trebuie spus. Prea „trăim necuvântător”.

Ca mijloace ale acestei contestări de fond, poetul pune la bătaie o diversitate de procedee poetice și artificii stilistice. Repetă unele cuvinte, în special pe cele de legătură, pentru a da continuitate  incantării tristeții, ca într-o litanie fără capăt (vezi, „Fabrica de visuri”). „Ideile principale”, formulările sentențioase sunt redate cu cursive (italics).  Ritmul este unul de imprecație, vindicativ. Titlurile poemelor sunt radicale în  pesimismul  lor, incitatoare. Începuturile de poem provin din cotidian, din familiar, pentru a vizualiza cât mai clar, prin contrast, derizoriul, hilarul care ne inundă ziua, strada, orașul, lumea. Lumea din tablourile acelor vechi flamanzi…. Tonul elegiac sau de psalm este „stricat”  de sarcasm. Se fac trimiteri livrești, se încearcă poeme scurtissime, in acuto, doldora de sentențiozitate, sfâșiere, tăcere. Sunt aduși în câmpul poeziei termeni informatici, din ingineria genetică, juridici,  din domeniul finanțe-bănci, birocratici. Totul din nevoia de comunicare, de împărtășire, de dialog, pentru stârnirea cititorului sau măcar a unui surâs (conspirativ, dacă se poate…) al acestuia.

Ai crede că atâta luciditate și inflexibilitate nu se pretează la poezia-poezie. Iată, contrariul: „…doar tu / n-ai îndrăznit să-mi ceri /nici o zi”; „…câteva emoții / din șocul propriei frici” ; „…Uneori câte un înger mai evadează din cerul strâmt al / cercului ”; „…și urna nopții-n mine să se-așeze”. Sau: „… să-ți spun că nu avem o casă niciun loc pentru odihnă / ne mor lacrimile într-un colț dinspre apus / de toate suntem răspunzători… (#SINGURĂTATEASTATUILOR); „…Nu-s suficiente servere pentru a proteja / identitățile efemere / când ne cunoaștem nu ne vorbim/ ne privim doar imaginile obosite din vitralii. (BACKUP); „m-am obișnuit cu lacrima clovnului pe care / l-am asasinat în ultimii o sută de ani și el / singur, acolo departe de viață / mumie. (LÂNGĂ FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ) Remarc, de asemenea, integral, pomele: INCANTAȚII ÎN FILIGRAN, MARTIE, FĂRĂ PRIMĂVARĂ, ÎNCHID FEREASTRA SPRE CUVINTE.

Admir curajul lui Ion Mariș de a se încredința poeziei pe toate dimensiunile vieții.

Marin SLUJERU

 

 

oferta-wise

Adaugă comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată.

oferta-wise