Tit BUD – Scrieri Istorice, Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2021, volum aniversar (175 de ani de la nașterea lui Tit Bud), coordonat de prof. Ioan Ardeleanu – Pruncu, Volumul are 560 de pagini și a apărut sub egida Asociației „Firul Vieții”.
Volumul cuprinde patru secțiuni: I. DISERTAȚIUNE DESPRE EPISCOPII ȘI VICARII ROMÂNI DIN MARAMUREȘIU; II. ÎNSEMNĂRI ȘI DATE DESPRE ÎNFIINȚAREA PAROCHIEI GRECO-CATOLICE ROMÂNE DIN SIGETUL MARAMUREȘIULUI; III. DATE ISTORICE DESPRE PROTOPOPIATELE, PAROCHIILE ȘI MÂNĂSTIRILE ROMÂNE DIN MARAMUREȘIU DIN TIMPURILE VECHI PÂNĂ ÎN 1911; IV. ISTORIA COMUNEI SATU–SIUGATAGU (MANUSCRIS). Primele trei părți au mai fost publicate, ultima parte se găsea în manuscris.
Vă oferim mai jos câteva fragmente – reper despre fostul Vicar al Maramureșului, Tit Bud, extrase din studiul d-lui Ioan Ardeleanu – Pruncu („Tit Bud – Omul și cărturarul, preotul și întemeietorul de biserici și școli”) cel care a realizat și îngrijit această ediție aniversară, studiu inserat în volumul aniversar.
[…] Istoricul Marius Câmpeanu a afirmat de curând că Tit BUD „a fost unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai Maramureșului din toate timpurile” și tânărul istoric băimărean nu este singurul care face astfel de afirmații. Folcloristul clujean, prof. univ. Dr. Dumitru Pop a afirmat acum 50 de ani că, „după revenirea sa în Maramureș, Tit Bud desfășoară o vastă activitate socială și culturală, care îl ridică în rândul celor mai mari cărturari pe care i-a dat în cursul timpului această provincie”.
Încă din 1882, ca membru al Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, îl găsim implicat în organizarea Adunării generale a Societății pentru Teatru Românesc, ținută la Sighet în zilele de 7 și 8 august din acel an, și care a avut un frumos ecou în rândul intelectualilor români din Maramureș. În discursul rostit – în limba română! – cu această ocazie, Tit Bud a afirmat printre altele că „renașterea românismului abia a început și românii trebuiește să fie mândri de numele de „daco-valah” – cu care erau etichetați intelectualii români naționaliști – … și nu merită titlul de om acela care se rușinează de neamul din care face parte”. Și a fost aplaudat frenetic de tinerii prezenți la manifestare. […]
În 1887 a devenit Vicar general al Maramureșului, dar Decretul guvernamental de numire avea să-l primească abia în 1893, autoritățile vremii folosind în mod curent tactica amânărilor cât mai lungi, când trebuia numit în vreo demnitate publică un român. […]
În 1889 și-a stabilit reședința vicarială la Sighet. A fost o stabilire mai mult strategică, fiindcă nu avea nici sediu, nici casă parohială, nici biserică, dar s-a apucat de treabă, așa cum îi era obiceiul, temeinic și gospodărește și, în iunie 1890, a sfințit locul și a pus piatra de temelie a noii biserici, apoi a alergat neobosit în toate părțile după bani, a adus o echipă de 10 constructori italieni pricepuți și serioși, și, cu sprijinul neprecupețit al lui Ioan Mihalyi de Apșa – care, la un moment dat și-a ipotecat propria avere – a reușit, ca în 1892 biserica să fie terminată și sfințită la hramul „Adormirea Preacuratei Fecioare Maria”. Așadar, biserica pe care sighetenii ultimelor generații o numesc, evident greșit!, „Biserica lui Man”, este, de fapt și de drept „Biserica lui Tit Bud”. […]
În anii care au urmat, au fost construite: Casa parohială, Școala și locuințele pentru cantor și învățător. În „Însemnări și date despre înființarea Parochiei Greco-Catolice române din Sigetul Maramureșului” (Gherla, 1905) el relatează mai amplu despre toate acestea. […]
Greu de imaginat, dar, până la începutul secolului XX, în orașul Sighet nu a existat o școală primară în limba română, deși Parohia Sighetului cuprindea peste 3.000 de credincioși greco-catolici români. […]
În timpul vicariatului său, care a durat până în august 1917, s-au ridicat în Maramureș 12 biserici de piatră și clădirile trainice ale Mânăstirii de la Moisei – unde era doar o bisericuță de lemn – și au fost construite sau reconstruite 22 de clădiri pentru școlile confesionale sătești, într-unele dintre acestea implicându-se direct și efectiv, precum în cea de la Budești, pentru care a realizat chiar planul construcției, iar fondul vicarial rămas după moartea sa, de 40.000 florini, a fost o adevărată avere. […]
Salut, Sighet!
NR: Volumul poate fi achiziționat de la Asociația „Firul Vieții” (mobil: 0742-126567; 0745-428769).
1 Comentariu