Semn de carte: Vasile GOGEA – „Din caietul melcului”

Printeaza

„Din caietul melcului Poezii din cochilii”, Vasile GOGEA, Editura Dota, Cluj – Napoca, 2023. Ilustrație Coperta I- Valentin Lustig (Elveția)  – „Întâmpinarea melcului” (pictură aflată în colecție privată – Germania), grafică interior – Emilian Nicula (1956 – 2010), Cluj (desen din colecția autorului).

„Niciuna dintrc cărțile lui Vasilc Gogea nu stă în picioare la modul propriu, după celebra regulă a lui Nicolae Breban. Sunt subțiratice precum autorul lor, accentuat atipice și foarte dense, dând senzația de vârfuri de aisberg, ca și cum luptătorul prins în cauze mari, în văzul lumii, ar fi dublat de un soi de sihastru care își petrece mare parte din timp departe de lume, iar atunci când coboară printre oameni nu le mai știe bine graiul de zi cu zi și le vorbește în jocuri sibilinice de cuvinte, mereu cu un miez la vedere și altul ascuns printre rânduri. Cărțile sale mai au și ceva înalt în textura lor, rimând cu septentrionala descendență nobiliară pe care și-o mărturisește discret vag-autoironic.”

(Irina Petraș, în revista Viața Românească, nr, 9-10/2014)

***

Veniți de luați… urma melcului:

Prefața melcului

Pe Île de la Cité,-n Paris,
un limax gros și unsuros,
abia ieșit din Catacombe,
văzînd un melc
pufni:

„ghebos”!
Ce să-i răspundă melcul
acestui nespălat infam:

„quand même, de Notre-Dame”

Casa melcului și umbra

În casa melcului
nu intră nimeni.

Doar umbra lui.

Melc-zidar

Melc-zidar suicidar:

construiește solitar
folosind doar propriul calciu
și calculul lui Fibonaciu.

Casa melc-poetului

În casa melcului poet
un verb se tot conjugă
dar versul marelui profet
nu poate să-l ajungă.

Doar umbra zborului visat
mai pâlpâie o clipă
în cochilia ce s-a spart
de-a glonţului aripă.

În mersul său alunecat
poetul melc mai speră
sub cerul greu întunecat
din nevăzuta sferă.

De ce e melcul cocoșat?

Un paing foarte mirat
pe furnică a-ntrebat:

„Ce duce melcul în spinare
de-i așa de cocoșat?”

„Nu-i așa o taină mare” –
i-a răspuns fără ezitare
furnicuța cea isteață –
„visele din hibernare,
visele din altă viață.”

Melcul și melcuța

Din vârful Feleacului
melcul și melcuța lui

vin ținându-se de mână
fără car și fără frână.

Iar pe urma lor
ușor
alunecă un melcușor.

Melcii nu au cărucior.

Melcul și greierele

Zise melcul către greier:
„Cade brumă, greieraș –
te-a lua iarna pe făraș.
Haide, vino-n casa mea
fără viscol, ger și nea.

Te-oi hrăni din carnea mea
până-n primăvară…
Dacă atunci voi șchiopăta,
tu vei cânta
și n-o să doară.”

(Din Caietul melcului – Poezii din cochilii)