Actualitate Editorial

Și papagalii se împușcă, nu-i așa?… (autor, Ion Mariș)

image_printPrinteaza

Vă spune ceva titlul, vă amintiți de celebrul film al anilor ‘60?… „Și caii se împușcă, nu-i așa?”… Bietul animal, bietul cal, a fost împușcat de…

Ce legătură este între drama oamenilor obișnuiți din timpul Marii Depresiuni americane (1930) și Marea Pandemie a zilelor noastre? Simplu: frica, incertitudinea, falsele speranțe, moartea tragică, tonie – distonie, „criza” garantată 100%, sunt, cu puține cosmetizări, ingredientele recuzitei perpetue!

Lumea de astăzi este înspăimântător de colorată, multicoloră, fals scânteietoare, disortografiată, un amalgam al cailor și… papagalilor. Predomină papagalii multicolori, țanțoși – gălăgioși, experți – exasperanți, literați – penali, agramați – bahici, spectacularizați, manelizați, nereciclați, microb-iști, pandemiști sus-puși cu sau fără grade (în creier, nu-i așa?), quasi-zburătoare și quasi-cuvântătoare brrr și buum!… au amuțit!

A fost o pseudo – pauză, dar semnele că va reîncepe gălăgia și colcăiala sunt evidente. Papagalii mai și vorbesc, unii spun… vorbe, înjură, alții imită elegant – parfumați, prea-credincioși, unii sunt clarvăzători, o altă parte sunt sălbatic – nefolositori, ceilalți se domesticesc în luxul decorurilor și dresorilor din umbră… vai de mama lor, unii chiar mor!… priviți-le penajul, chiar arată a buni vorbitori pe toate limbile (oratori se spune, cu derogare, dar să nu exagerăm!), toți au aceeași macro-structură: limbaj minimal, culori vizibile impecabile, gesturi ultra – exersate, creier mic (sau, haideți să fim îngăduitori azi, relativ mic!). Exact ca și virusul, jenant de mic, submicroscopic, rău până la Dumnezeu (reformulez: până la om!) și imperturbabil (pe termen scurt)!

Se vor schimba regulile de mâine? Vor muri papagalii? Sau vor muri truditorii cai? Cred că vor muri cei mai puțin rezistenți în maratonul prostiei, penibilului, croncănelii ordinare! În niciun caz papagalii!…

Papagalii sunt cunoscuți în peste 350 de specii și… 80 de genuri, le place untul de arahide și iubesc traiul în colivie! Se mulțumesc cu reprize foarte scurte de libertate, 15 – 20 de minute sunt suficiente, unii trăiesc până la 95 de ani, cei din specia Kaka-po. Ăștia prind repede cuvintele, tocesc, stâlcesc, dar le reproduc… papagalicește. Mai să-i credem!
Doamne, Doamne, ce viu colorat este pământul și cât de frumoasă a fost liniștea de ieri dar, urmează războiul zilei de azi – mâine. Să nu ne amăgim, totul a reintrat în normal, s-a reluat gălăgia papagalilor eliberați din izolarea coliviilor, vom auzi despre mai multe și mai mari aranjamente inter-specii, ăia care reușesc să vorbească vor pactiza cu moderatorii dresori și perioada de odihnă impusă va fi răzbunată. Mi-e frică de urmările pandemiei, lumea – lumea papagalilor – se va reseta dar, probabil, într-un croncănit ultra-secret. Cei „vorbitori” vor cârâi mai tare, asurzitor de tare, cei cu neuronii virusați vor aștepta cuminți în colivii.

Unii dintre puținii biologi „acreditați” în teoria hazardului supraviețuirii prevăd modificări spectaculoase în structura ADN – ului papagalilor, cică unii vor fi imuni la toate bolile specific umane și vor încerca să-și refacă structurile papag’nterlope. Întrebarea este cine va fi sacrificat de către Cel de Sus, pentru ca să se împlinească povestea resetată: calul sau papagalul?
Se poate împlini, oare, previziunea apocaliptic-orweliană cum că lumea va fi – la un moment dat – dominată de animale, de… papagali?!… Nostradamus a lăsat câteva indicii în scrierile sale postume dar, se pare, că există divergențe și-n breasla cititorilor în astre. În fine, lumea papagalilor n-a dispărut; poate, unii au murit de moarte bună, alții au fost eliberați din greșeală însă, supraviețuitorii – mai puternici – tot la năravurile vechi vor reveni.

Vom regreta, în curând, lumea virtuală pe care am experimentat-o în carantină?!…

Ion MARIȘ

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Astăzi, papagalii traiesc pe banii nostri, noi îi plătim si îi facem oameni cunoscuți, trimitandu-i in consilii locale, județene, parlament, in primarii si guvern si chiar in cel mai inalt for! Au culori diferite, rosu, galben, portocaliu, verde, alb, albastru, se ascund dupa diferite sigle, ne ametesc cu vorba ca lupta pentru noi si tara, in schimb, dupa ce-si vad sacii-n caruta, uita de noi, uita ca ne-au prostit ca pe niste biete gaini ce scurma-n saracia neamului! Tot mai des auzim cum papagalii ai mai de sus, ne repeta zilnic „nu sunt bani” iar alții, mai amenințător, arată cu degetul si acuza, ca minciuna a ajuns la rang de rege, și ca tot ce se face îi o prosteala, ca banii sunt dar nu este minte, ca nu-i interes si se lasa ca plebea sa moara, ca vor veni din nou papagalii rosii la putere si vom avea de toate! Noi, cei multi, nu-i mai credem, adică ne-am ars cu ei si-acum ne frigem cu papagalii galbeni, stam si cumpanim, ce papagali din nou sa alegem, mai cu moț, mai cu cioc, mai pestriti in culori, mai cu ghiare sa poata lupta in lumea papagalilor, sa ne aduca in viitor o viata mult mai bună decat asta in care traim si zilnic vedem galceava dintre papagali, ca unii-s buni iar altii-s rai, mai…mai, sa-si jumuleasca penajul colorat, patat in onoare și cu vorbe dulci in cioc! Ne-am saturat de lumea papagalilor, vrem oameni cinstiti care sa ne conduca, oameni ce nu-și uita vorba si fac ce spun, nu promit in van și sunt de-ai noștri, nu biete zburătoare venite de prin străini! Stau si ma intreb, mai sunt culori sau au fost acaparate toate? Poate o „coroana” fara culori ar fi mult mai buna, am scapa de papagali si am simti si noi ca cineva isi iubeste tara, nu doar in vorbe, ci si-n fapte!

oferta-wise