Pământul Patriei, al României de azi și de mai înainte, reprezentată pe harta lumii în multe configurații, era odată o întindere mare și rotundă, frumoasă, în normalitatea ei firească, destul de diferită de cum este acuma. Vrăjmașii timpurilor, ai pământurilor și ai lumii, au lăcomit întruna la acest pământ sfânt, dat nouă în locuire, stăpânire și ocrotire de Domnul, de peste mulțime de veacuri, nouă celor ce vorbeam aceeași limbă, aveam aceleași crezuri, aceeași religie, aceleași datini și tradiții, peste timp, aceleași preocupări și îngrijiri ale lui, în păstrare, folosință, și apărare, pe unde ne aflăm dintru începuturi. L-au pizmuit și pângărit prin interior, în multe și sălbatice feluri, împotriva celor ce-l foloseau, în trăinicie și nu totdeauna il stăpâneau, trecându-i în năvală fruntariile. L-au mușcat și din exterior, știrbindu-l întruna, micșorându-i suprafețele, lăcomind la bogățiile lui, la aurul verde ce-l acoperea pe mari întinderi și la acela mult, de alte culori, din interiorul lui, așa cum era pe atunci organizat pământul țărișoarei noastre, pe voivodate și țări, ori, mai târziu, într-o țară mare, rotundă, România.
Le-au stârnit lăcomie și poftă multă și de la mari depărtări, chiar de peste Bosfor, un Canal separator și unificator de continente, din cine știe ce părți ale Asiei, sau mai din vecinătăți și s-au năpustit asupra granițelor sale, cu devastări, cu ucideri peste sălbăticia și barbariile timpurior străvechi, care a fost străină unei minime note de civilizație umană, a timpului. Sunt multe localități, pe întinsul patriei, care au fost martirizate în cumplita sălbăticie și barabarie, care ar trebui să aibă, la intrare și ieșire, o tabliță, pe care să scrie: „Localitate martirizată”.
Lăsând Pământurile în împărțirile și despărțirile lor atât de zbuciumate, pe locurile unde suntem și de unde nimeni și nimic nu ne poate strămuta și să vedem oamenii care s-au luptat cu dârzenie și eroism pentru acestea, s-au jertfit ori au fost jertfiți pentru ele. De Ziua Eroilor, a martirilor neamului, care de veacuri s-au jertfit pentru acest Pământ, pe care este inscripționată România, aici jos și „Sus”, așa cum este și a rămas el acuma, cum a fost sau cum ar trebui să fie, se cuvine să ne închinăm, să ne rugăm și să aducem un profund omagiu celor care ni l-au dat spre folosință și apărare, de acolo pe unde ne aflăm, din inimă, suflet, gând și cuvânt, dacă nu este altfel cu putință; fie că ei sunt așezați în atâtea locuri necunoscute, împrăștiați pe cine știe unde, sub glia strămoșească sau străină, ori pentru care s-au ridicat monumente memorabile, pentru cinstirea și omagierea lor.
Un mesaj deosebit de emoționant transmite Doamna Ana Blandiana, de înălțătoarea Zi a Eroilor, în numele „Alianței Civice”, cu regretul că nu putem fi iar împreună, așa cum am fost de peste 20 de ani, pentru a-i comemora la „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” de la Sighet pe eroii neamului, de Înălțarea Domnului-Ziua Memoriei, la Memorial și la Cimitirul Săracilor, în această sfântă zi, în care peste întinse spații se rostește: „Cristos S-a Înălțat!”
Întâlnirea de la Sighet nu a putut avea loc, pentru respectarea celor stabilite, pentru protejarea sănătății, a vieții multor oameni, care ar fi fost expuși virusului ucigaș, precum și a celor puțini, vârstnici, care au mai rămas, ca mărturie a urgiei și a crimelor comuniste.
Dumnezeu să-i aibă în ocrotire și răsplată pe eroii și martirii trecuți la cele veșnice, pentru care pronunțăm și noi, azi, o cucernică rugăciune, iar, pentru acei martiri ai neamului, care-și mai duc în greutățile vârstei și nedreptăților sociale organizate, viața, în zilele timpului rămas, tot o rugăciune, o plecăciune și urarea de a rămâne cât mai mult timp ca martori ai ticăloșiei și cruzimii vremilor.
Omagiu și cinstire eternă Eroilor neamului!
Veșnica lor pomenire!
USA, Minneapolis, 28.05.2o2o
Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului „Dragoș-Vodă”, Sighet
sursă foto: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighet
Puternic îi neamul românesc, puternica-i si vorba, ca vine din istorie de milenii și poartă urma geto-dacilor, improspatata cu sange de roman! Intotdeauna poporul nostru a crezut in ceva, pe Domnul Isus Cristos nu l-a parasit niciodata. Eroul nostru, ranit in lupte pentru glia steamoseasca, inainte de-a îsi da duhul privirea spre Cer si-a ridicat-o, inchinandu-se si cu ultima forta, semnul crucii si l-a facut! Credinta-n Dumnezeu, îi caracterizeaza pe romani, nu-i colt de drum in tara sa nu vezi o cruce, o troita, un monument sau ca se ridica spre slava, turle de biserici, crestini am fost, crestini am ramas! Eroii nostri au cazut pentru neam si tara, istoria ne spune ca nu ne-am uitat la vecini sa-i cotropim, asa cum multi dintre ei au facut, am stat mai mult ,,acasa”, pamantul sa-l aparam, caci valuri de dusmani in mii de ani au incercat sa ne doboare si n-au putut, ca natia ne este puternica si atunci cand îi in pericol, cu mic, cu mare se ridica, pavaza sa fie impotriva celor ce jinduiesc la bogatia tarii sau la omul harnic si puternic, ce-n veci pe-aceste plaiuri s-a nascut! Pericol intotdeauna a fost si inca mai este, credinta-n Dumnezeu ne apara si ne face puternici, ca avem sange de latin si ne iubim casa! Multi eroi au cazut nevinovati, doar ,,pietrele” prin tara insirate dovada sunt, multi au vrut sa ne forteze sa vorbim o alta limbă si-n veci nu au reusit, ca suntem multi si puternici si ne iubim neamul românesc!
Minunat !