Imagine din centrul Sighetului, la începutul secolului XXI, când orașul nostru era mult mai verde și cu muuulte Dacii! Chiar arăta minunat, cu circulația „minimalistă” și – în mod sigur – un aer curat… garantat 100%.
Atât de liniștit a mai fost Sighetul – din păcate – doar în zilele… pandemiei!
Salut, Sighet
N.R: fotografie din colecția prof. dr. Mihai Dăncuș.
Întotdeauna, o fotografie veche reprezentand orașul imi stârnește amintirea timpurilor trecute, cand Sighetul era plin de verdeata si flori pe strazi! Aproape in toate strazile, trotuarele erau marginite de straturi de flori, iarba, arbusti ornamentali, pomi, arbori, de credea-i ca localnicii erau in intrecere, care sa-si arate mai mult spiritul gospodaresc si prin asta sa dea o frumusete aparte locului! Centrul, bulevardul, trotuarele erau strajuite de arbori umbrosi, iar sub ei zambeau florile ornamentale, circulatia era limitata, dar grija omului si a administratiei locale pentru infrumusetarea orasului era sporita! Noi, cei de varsta a treia, ne amintim cum arata centrul in fiecare vara, o splendoare in culori, inmiresmata cu parfumul emanat de trandafirii din parc si florile de tei sau alti arbori, care erau plantati din loc în loc, la distanțe mici, pentru a oferi confortul umbrei, trecătorilor! Era o placere ca seara sa iesi la plimbare pe corsso, ne simțeam într-o grădină, rar deranjati de-o masina sau un atelaj tras de cai! Sighetul de ieri nu se poate compara in frumusețe cu Sighetul de azi, era mai curat, mai cochet, mai aranjat! Ce găsim astăzi? Arbori ciuntati, flori mai rar, doua -trei pâlcuri de trandafiri prin parc, beton peste tot si amintirea unei fântâni arteziene, un oras trist, părăsit de gospodari, plin de ciori si câini hoinari, cu străzi cenusii care provoacă disconfort vizual! Da, în vremuri de demult, copacii erau copaci, aveau coroana, florile erau de toate felurile si culori, emanand aroma, de nu-ti venea sa te retragi acasa! Sighetul era burg, oras vestit si cautat, nu un târg uitat, perimat, în care cenușiul străzilor iti acaparează privirea! Sighetul si faima lui a rămas doar in amintiri sau fotografii îngălbenite de timpul ce a trecut in mare viteza! Imi este dor de ce-a fost odată, imi este dor si de muzica din stațiile de amplificare, care ne însoțea in plimbările prin centru! Ma intreb… de ce-au trecut asa de repede anii? De ce imaginea Sighetului din trecut provoaca emotii? Unde sunt gospodarii? De ce ne batem joc de arbori? De ce, centrul vechi nu poate arată mai frumos, asa cum arata zonele centrale astăzi în multe orașe? Pentru vizitatorul străin, centrul conteaza mult, asa cum arată, asa își face impresia despre oras! Ar trebui sa insiram de-a lungul străzilor fotografii vechi, vor avea ce sa admire!