O plimbare „boierească” prin Sighet, la început de secol XX, probabil în anii Primului Război Mondial. În acea perioadă, birjele și bicicletele erau principalele mijloace de locomoție iar Sighetul era un oraș foarte liniștit.
O parte dintre clădirile din stânga imaginii, azi, nu mai există.
Salut, Sighet!
NR: Fotografie din arhiva Muzeului Maramureșului Sighetu Marmației.
Inca odata, fotografiile aduc din memoria trecutului frumusetea orașului de la poalele Solovanului! Eleganta ,,boiereasca” a locuitorilor, mijloacele de locomoție, puține dar care astăzi par interesante, casele, bisericile, verdeață arborilor umbrosi, fac din orașul nostru o amintire plăcută! Sighetul de altădată, era atrăgător prin arhitectura clădirilor, cultura oamenilor, liniștea si ,,ocupatiile” citadine! Mărturiile trecutului vin sa ne spuna ca orașul nostru se numara prin cele vestite ale Ardealului, ca avea o importanta economică și culturală, ca viata era activa si parca mai frumoasa ca aceasta din zilele noastre! O brisca trasă de doi telegari superbi, cateva biciclete, amintirea unor case dispărute in istorie, spun ca in trecutul orașului avem ce admira, doar trebuie să privim o fotografie, iar cei mai in varsta sa povestească despre comorile social-culturale si edilitare existente in patrimoniul cetății! Privesc cu drag o fotografie veche, imi amintesc ca si eu m-am deplasat cu brisca si nu odata, atunci cand eram ,,zoriti” aceasta ne urgenta ,,plimbarea pe patru roti” ducandu-ne cu viteza a doi cai putere, acolo, unde doream!
Frumoase vremuri si amintiri, după care ravnesc, as vrea sa fie din nou realitate, as vrea sa le retraiesc in simplitatea lor, când nu stiam de stres, poluare si zarva de astazi care doare, ca trecutul era mai frumos ca prezentul zilelor noastre, dorindu-ne mereu să revina din memoria noastra!