Semn de carte: Vasile Tepei

Amintiri si Doruri din Hoteni; cateva secvente. In anul 1949 eram elev in clasa a IX-a, la Liceul Dragos Voda- Sighet, coleg de clasa si perieten foarte bun cu Ionica Hotea, din Hoteni. Am devenit apoi colegi de suferinta, in multi ani, incepand chiar cu cel mentionat, cand statutul nostru de elevi ne-a fost suprimat si inlocuit cu urmarirea, arestarea, anchetele si detentia, cu ale ei „petreceri”. „Eliberati”, ne-am incheiat liceul, fiecare in felulu lui, in timpul permis, iar, mai apoi, el a urmat Dreptul la fara frecventa, iar eu Facultatea de Matematica- Fizica, cu exmatriculari si intreruperi, timp de 10 ani!? Ne-am reintalnit, dupa mult timp si multe evenimente, trecute si petrecute, la Viseu de Sus, el fiind magazioner la o Filiala a unei Companii Judetene de Constructii, iar eu deja profesor de matematica la Liceul din Viseu de Sus. Se intalneau doi prieteni buni, cu bucurii si multumiri, dupa cate au trecut peste noi, cu multa suferinta si depanam amintiri, permise a fi retraite, exprimate.
A urmat apoi „Revolutia”, cu eliminarea formala a Comunismului si, cam in acelas timp, ne-am pensionat amandoi. Ne intalneam deseori pe la AFDPR- SIghet, uneori si la cate o sedinta la Baia Mare, el facand parte din Comisia pentru DL nr. 118/1990, din partea fostilor detinuti politici si ca jurist.
Mai tarziu, cand au inceput lucrarile la Memorialul Sighet, la Cimitirul Saracilor si pentru Scoala de Vara, cu preocuparea si eforturile deosebite ale doamnei Ana Blandiana si a sotului dansei, domnul Romulus Rusan, avand si sprijinul Consililului Europei, ne intalneam anual la cele doua evenimente organizate: „Parastasul” pentru Episcopii si Preotii greco – catolici inchilasi la Sighet si multi ucisi si la „Ziua Memoriei”.
Am fost invitat de multe ori la Hoteni, unde el locuia, la casa parinteasca, impreuna cu o nepoata a sa, Maria, casatorita Tepei. Ne-am bucurat totdeauna de o frumoasa primire si am devenit cu totii „familiari”, prieteni. Ei aveau un baiat, Mihaita, un tanar de toata isprava, casatorit tot cu o Mariuca si au o frumusete de trei copii, acuma oameni pregatiti pentru viata, toti cu studii superioare. Mihaita a fost de mai multe ori fruntas al satului, sarbatorit in cunoscuta festivitate anuala, „Tanjaua”. Ionica isi iubea extrem de mult nepotii si se ocupa de ei, dar, din pacate, a trecut in grija si rasplata Domnului, mult prea devreme, in data de 08. sept. 2005, zi de sarbatoare. Am participat la acest trist eveniment cu mai multi colegi de suferinta si cu multa durere, petrecandu-l atunci pe oltimul lui drum, cu tristul cantec: „Ca o lacima de sange, a cazut o Stea,…”.
Odata, in vremile mai noi, un avion de mici dimensiuni, francez, a fost obligat sa aterizeze pe campurile hotenilor, ceata densa obligandu-l sa nu mai zboare pentru a trece Gutinul. N-au fost accidentati, dar problema era cum sa scoata avionul de acolo, de pe camp. Toti cautau solutii pe la diferite Companii si, Mihaita, la curent cu situatia, le-a spus: lasati aceasta in sarcina mea. A construit o „pista de decolare”, economica, cu mijloacele si ingeniozitatea lui, care au permis avionului sa se ridice de la sol si sa paraseasca Hotenii; a fost recompensat pentru munca, ingeniozitate si cheltuieli. Este o mandrie a satului, un meserias, un mecanic de exceptie, care desface si reface tractoare, iar Combina lui recolteaza paioasele din satul Hoteni, cu multe deplasari si pe la Satu Mare, in vara plina, la rand apoi cu alte munci de sezon.
In drumul nostru pe la Sighet si Baia Mare, am trecut mereu pe la pritenii nostri din Hoteni, unde mereu am fost foarte bine primiti, cu prietenie statornica si cu bucurii, uneori si inoptand pe acolo. Cine trece prin Hoteni si, mai ales, poposeste 2-3 zile pe acolo, isi da seama ca a fos intr-adevar in mediul unui sat maramuresan deosebit, de care sa tot vezi. Un loc de o frumusete rara, unde locuitorii acestuia isi duceau traiul si-si pastrau datinile si traditiile frumoase, in evolutia timpului, cu noutatile si modernismul lor, folosindu-le nu pentru a le deprecia, ci pentru a le da o valoare mai mare. Este un sat de oameni bogati, in credinta, in onestitate si solidaritate umana, in spirit gospodaresc, in dezvoltarea si practicarea unor manifestatii artistice de renume, in harnicia manifestata in cultul activitatilor agricole, cu traditii deosebite, de larga participare si popularitate, asa cum este „Tanjaua” si altele.
Renumita este formatia artistica „Grupul Iza”, reprezentand vaile Iza-Viseu, avand nucleul central in satul Hoteni, prin artisti de mare faima nationala si internationala: domnul Ioan Pop, fascinant in folosirea vioarei, a zongurei si a multor alte instumente muzicale, cantece vocale, hori, strigaturi, dansuri; surorile Anuta Pop, sotia lui si Vochita Tepei, care incanta lumea cu cantecele, dansurile si alte forme de manifestari artistice, cu totii prezenti in spectacole de inalta tinuta, in multiple varietati, toate marcand insa specificul atat de frumos al zonei, al imprejurimilor maramuresene. Din acest grup mai fac parte si alti maramureseni, de inalta clasa aritistica, Aceatia toti sunt multiplu premiati in tara si peste hotare, peste mari si tari, in toata Europa si peste Ocean.
Au marele merit de a prezenta in afara frumoasa Romanie, acestia fiind ambasadorii de exceptie a ei, prin aceasta mai imprastiind glodul imprastiat in lume de politrucii vremilor, care promoveaza prin Legi coruptia la nivel inalt, elibereaza masiv criminali si violatori, prin legi sprijinite de mai noii „avocati ai poporului”, consfintite de „CCR”. Mai nou, fac o manipulare politica ordinara si o opozitie fatisa, privind adoptarea unei Legi de protectie a sanatatii populatiei, ei devenind „magistrati si medici”, impotriva CovId 19, neglijand cu totul oportunitatea si urgenta acesteia, care favorizeaza si determina multime de victime, care le vor fi imputate. Pe medici ii numesc acum „tortionari”, din „eroii” de ieri, iar spitalele sunt numite „lagare de suprimare a drepturilor si libertatilor cetatenilor”. Cumplit!
Fiind odata in Hoteni, am fost invitati la familia Pop, unde am petrecut o dupa masa de neuitat. O gospodarie de toata frumusetea, artistic organizata si aceasta, cu o larghete de curte, cu spatii si imobile, atat de aratoase, primitoare si placute privirilor, incat ai tot ramane printre ele, pe afara sau in interiorul lor, in atmosfera aceea de liniste profunda, unde constructiile din lemn parca si ele cantau. Ne-a impresionat un „imobil muzeu”, cu o multime de colectii de obiecte, folosite in activitatile localnicilor, de-a lungul timpului. Unele mai vechi, altele construite mai nou, in reproducere fidela, pentru prelungirea vietii lor in timp. Aceasta familie ne-a invitat la un specatcol, care a avut loc pe scena Operei din Cluj, in mijlocul uni numar restrans de spectatori, asezati tot pe scena, printre care am avut onoarea sa ne aflam si noi. Spectacolul, „O vară fierbinte pe Iza”, a avut un deosebit de mare succes si imaginile acestuia le pastram in amintiri atat de placute.
Ma bucur ca a aparut „Monogafia” satului Hoteni, scrisa, cu mult succes, de un cunoscator al frumusetilor acelor locuri, cu frumoasele datini, traditii si trairi, pastrate si redate in toata mandria si bogatia lor, in onesta traire a celor ce le-au stapanit si le stapanesc. Ma alatur felicitarilor exprimate de persoane avizate, pentru acesta monografie de exceptie realizata, exprimandu-mi, in acelasi timp, felicitari si pentru valoroasa recenzie a acestei monografii, facuta de scriitorul Marin Slujeru.

GH. Barcan, Minneapolis, SUA