Cred că eram prin clasa a IV-a. Anul era 1964. Sfîrșitul lui aprilie. Se apropia 1 Mai Muncitoresc. Începuseră pregătirile pentru „defilarea” tradițională prilejuită de această sărbătoare internațională a celor ce muncesc. Și în detașamentul nostru de pionieri au început niște repetiții, mai ales pentru toboșari și trompetiști. Fusesem ales toboșar, și urma să rămînem după cursuri, încă o oră să învățăm să batem toba într-un anumit ritm. Toba semăna cu o sită de cernut făina, doar că în loc de sită avea o piele uscată, bine întinsă de cîine. Nu m-a etuziasmat deloc această alegere (îmi cam încurca programul, pentru că după amiaza aveam antrenament, o zi la fotbal, o zi la volei) dar n-aveam ce face. Cu trompeta nu mă descurcam deloc. Și nici stegar nu voiam să fiu…
La prima repetiție, instructorul ne-a explicat ritmul: tam/ta-ram/ta-ra-ram-tam. Adică: unu, doi, patru. Simplu! Cu ambele bețe odată. Am dat și eu cu bețele în pielea de cîine a tobei scandînd în gînd tam-tara-tara-ram-tam… dar, se pare că intructorului nu i-a plăcut cum bat eu toba. „Prea moale! Parcă ai fi xilofonist! Mai cu putere, cu mîndrie de pionier! N-aud!” N-am înțeles ce poate fi un xilofonist, nu auzisem încă de xilofon, am dedus însă că ar fi ceva rușinos… pe aproape de sclifosit... ceea ce m-a cam înfuriat…
Am reluat ritmul și, energizat de îndemnul înălțător al instructorului, am lovit timpanul tobei cu toată forța, astfel încît pielea aceea uscată, de cîine a crepat și s-a făcut fîșii… „Mă, derbedeule, ți-am spus să lovești toba cu mîndrie, nu cu ură!” – a țipat „dirijorul” de entuziasm. „Să vină tac’tu mîine la școală! Să plătească toba!”
Tatăl meu a fost a doua zi la școală. A vorbit cu directorul. A plătit toba. Nu m-a pedepsit în nici un fel. Eu am scăpast de repetiții… După cîteva zile, tata, crezînd că sufăr din această pricină, mi-a spus:
„Mă băiete, tu să te faci dobaș la ăștia cînd or avea și ceteraș!”
Vasile Gogea
E clar că-i Maramureș!
Prețuite poete,
îți răspund cu o prafrază la o „vorbă” a cuiva mai înțelept decît mine: poți scoate un maramureșan din Maramureș, dar nu poți scoate Maramureșul dintr-un maramureșan.