În secolul al XVIII-lea, pentru a-i feri de epidemia de ciumă, sighetenii au apelat la ajutorul Fecioarei Maria. Astfel, cu suportul financiar al directorului Rudnyánszki Farkas şi al enoriaşilor romano – catolici, în anul 1776, în piaţa centrală este înălţată statuia Preacuratei Fecioare Maria.
În imagine se poate observa obeliscul octogonal deasupra căruia, plutind pe nori, se afla figura Fecioarei Maria cu coroană. De remarcat de asemenea şi micul gard de fier forjat care împrejmuieşte statuia. În cele patru colţuri, pe piedestaluri de piatră erau montate lampadare din fontă. Cu ocazia sărbătorilor, lumânările adăpostite de aceste lampadare degajau lumină şi căldură. Pentru sigheteni, monumentul era „Státua” sau „Statuia”.
După tragica moarte a reginei Elisabeta, la 1898, în cinstea mult iubitei şi îndrăgite regine, sighetenii au hotărât ca piaţa din centrul oraşului să-i poarte numele, dorind ca amintirea ei să rămână şi în conştiinţa generaţiilor viitoare.
(Text Pal Robert Zolopcsuk, din volumul „Sighetul Marmației”, Editura Valea Verde, 2012)
Sunt binevenite completările cititorilor la această fotografie.
Fotografie din colecția privată a scriitorului sighetean Gabriel Boros (Germania).
Salut, Sighet!
N. r.: În urmă cu un an, a fost inițiată la Sighet o petiție prin care se solicita reamplasarea statuii Fecioarei Maria în centrul municipiului. Rezultatul… îl așteptăm!
Avem de toate, scaune, cuie, beton in mijlocul parcului central, cocioabe in loc de banci, alei pustii, aratura in loc de gazon, mizerie si „noroc de ciori”, avem numai ce nu ne trebuie, ducem lipsa de un primar gospodar, dar nu avem statuia Fecioarei Maria, care si-a avut locul in centrul pieței! Poate daca o aveam, eram feriți de pacostea actualei administratii, aveam ceva valoros si poate si grija fata de parc era mai mare! Troneaza la nivel de primarie un dezinteres total fata de cum ar trebui sa arate parcul central, cei care au fost si sunt la conducerea orașului nu si-au batut capul ca sa repunem la loc ce a fost frumos si de valoare! Avem la marginea parcului un bloc de beton ce sta pe un soclu ruinat, care cândva a fost placat cu marmura, care astazi in cea mai mare parte lipseste, se vad pietrele din fundatie care arata groaznic de nu stii ce s-a intamplat, asa a ramas de la bombardament, sau cineva a sapat dupa ceva comoara! Comoara este statuia Fecioarei Maria, parcul cu ea ar arata mai frumos, mai a parc nu a ,,caricatura” ce este in ultima vreme! Banii folositi pe acele cotete ce stau nefolosite, puteau sa fie dirijati pentru realizarea petitiei de reamplasare a statuii Fecioarei Maria, dar…statuia nu aduce foloase personale si nu prezinta interes pentru edilii care au distrus fantana arteziană, transformată în rondou cu flori si la urma, într-un spațiu asfaltat care arată de toată groaza, un petec negru, mare, aruncat în putina iarbă neîngrijită! Poate si noi, locuitorii acestui oras, cândva renumit pentru frumusetea lui, ca nu am luat poziție civică atunci cand era cazul, am lăsat totul la voia administrației, care ne-a distrus oaza de verdeață și culori din centrul orașului si care acum zace tristă, părăsită si folosită de ciori si porumbei ca si loc de cuibarit! Am lasat sa defriseze frumosii brazi si pomi ornamentali, era sa intre cu drujba si in castani, au disparut bancile, au disparut si florile in jumatate de parc, dar nu a disparut lenea si delasarea spiritul gospodaresc din primarie! Poate in acest an va sufla alt vant pe acolo, un vant mai cald mai prietenos mai cu grija fata de nevoile noastre, si vom avea si statuia Fecioarei Maria si un parc cu toate utilitatile care sa vina in intampinarea odihnei recreative, a celor care doresc sa stea civilizat si sa admire „inima orasului”, Parcul Central si centrul vechi al orașului, fara a fi „gazati” de țevile de eșapament, bucurandu-se de umbra deasă a castanilor si frumusetea statuii Fecioarei Maria!
Emoționant articol… „Salut SIGHET” ne oferă, ca de obicei, surprize interesante…Ideea reamplasarii statuii e, cu siguranță, apreciată de multă lume… Nu mai stați pe gânduri…!
Pozitia acelei fasii de teren din centrul orasului, care se numeste parc, cu indulgenta, ar deveni o zona de o deosebita frumusete, atractiva, daca i s-ar da atentia cuvenita valorii si pozitiei ce o are si s-ar organiza cu multa grija si atentie, printr-un proiect bine inspirat. Exista astfel de preocupari, se pot repartiza fondurile necesare ?! Daca a fost cu totul inexplicabil gestul de demolare a acelei simbolice statui din parc, atunci, din apropierea lacasului de cult, nu putem spune ca, ceva mai tarziu, nu i-a bucurat pe comunisti, sau ca, eventual, nu i-at fi deranjat si pe ei si ar fi facut acelas lucru. Daca in cei 45 de ani nici nu se putea pune problema punerii la locul ei a acelei statui ( poate s-ar fi dat curs, repede, punerii pe acel loc al unui „monoment rosu” ), nu inteleg de ce, acuma, nu se face aceasta „retrocedare”, la cerere, ca doar s-a eliminat si nationalismul si comunismul, ateismul, sau mai stiu eu ce astfel de conceptii, de ce nu raspund acestei cereri alesii locali, chiar de catre cei ce i-au ales, sau, din spirit de dreptate si perspectiva !