După „stările” de urgență și alertă prin care am trecut în ultimele luni, mult așteptata relaxare, care demarează de Ziua Internațională a Copilului, la 01 iunie, aduce sighetenilor speranțe și semne pentru o vară liniștită.
Vestea bună este că ieri, 30 mai 2020 a fost externat vindecat, pacientul diagnosticat pozitiv în urmă cu câteva săptămâni, angajat al Spitalului Municipal Sighet. Tot la categoria vești bune intră și faptul că toți contacții angajatului infectat din Spital, 14 persoane, au ieșit tot ieri din izolare, fără să se semnaleze vreo problemă medicală cu niciunul dintre ei.
Pe de altă parte, din nefericire, ieri a fost confirmată infectarea unei femei cu COVID, dar aceasta era contactul unui pacient sighetean vindecat și externat în urmă cu aproximativ două săptămâni.
La această oră, la Secția Infecțioase a Spitalului Sighet, sunt așadar trei cazuri de pacienți cu COVID, două persoane în curs de ameliorare – vindecare, internate de mai mult timp și noul caz de ieri.
Dar, din fericire, nu sunt alte suspiciuni, prin urmare, dacă se vor respecta minimele reguli de prevenție, virusul nu va face ravagii și vom scăpa fără daune umane foarte grave.
Însă, daunele economice nu sunt evaluate definitiv, unda de șoc se va perpetua mult timp de acum încolo în lumea întreagă iar pentru români (auto)evaluările sunt… imprecise, superficiale.
Salut, Sighet!
Vești bune, vești rele, nu stiu cum sa le iau! Cand încă mai sunt cazuri de COVID 19, inseamna ca nu ne-am vindecat total si exista temerea că, oricând ne putem infecta cu acest virus care, de cateva luni, a băgat spaima în noi! Cand stiu ca inca sunt „mascat” si „distantat” ma gandesc ca pericolul de contaminare este lângă mine si trebuie sa ma feresc de el. Este drept, in ultima perioada am lasat-o cam moale cu protecția, am început să neglijăm masca si distanta, stam mai mult între oameni, vorbim,ne atingem, suntem doritori de „libertate”,dar in sinea noastra încă avem gandul rau, ca dusmanul ascuns nu doarme, ne vrea raul si inca nu am scapat de el! Acest dușman este invizibil, doar se simte prin ravagiile pe care le face, încă mișună printre noi, mai „atinge” cate-un om nevinovat și cand aflam de aceasta stire, spaima revine! Nu pot sa fiu „eu”, cand stiu ca inca-i pericol, cand toată ziua televiziunile vorbesc, ca trebuie să ne protejăm, cand specialiștii ne spun că virusul este aici si ca inca nu l-am învins! De politicieni ce sa mai vorbesc, ei se simt protejați, au imunitate si ne dau exemplu negativ, fac ce spun ca nu-i voie, fac ce noua ne este interzis si atunci nu mai stiu ce sa cred, virusul este numai o „spaimă ” sau este realitate?! Încrederea incepe sa se clatine, nu respectăm regulile, asa cum le-am respectat acum cateva saptamani in urma, începem să ne luăm o libertate proprie si asta nu-i bine, inamicul pândește, si cand i se iveste ocazia, mai inhata pe cate unul dintre noi! O fi drept sau nu, o fi doar vorbe purtate de oameni, nu stiu, dar stiu ca încă trebuie să fiu precaut, sa ma „maschez” si sa păstrez distanta sociala, o fac, dar nu regulamentar, ca de… sunt om si sunt supus greselilor si inca nu sunt convins ca virusul îi atat de rau pe cat se spune, ca-n stiri se spun vrute si nevrute, si nu stiu ce sa iau de bun, cand „ăi ” de sus se distreaza si uita de covid!