Actualitate Editorial

Solidaritate?… (autor, Horia Picu)

image_printPrinteaza

O trăsătură de caracter specifică unui individ sau… unei naţiuni. „Liberté, égalité, fraternité!″. Se cerea în Europa cu mai mult de 200 de ani în urmă. Solidarność! Era emblema, deviza, sindicatului care a unit polonezii împotriva Rusiei Sovietice şi a nimicniciei şi nemerniciei orânduirii aşa-zis comuniste.

La noi, de când istoria a început să ne consemneze în nenumărabilele sale file, solidaritatea a fost o excepţie. E adevărat, când a fost prezentă, a lăsat urme adânci în istoria neamului. Sunt mult mai multe exemplele care ne înfăţişează lumii ca solidari de grup de interes restrâns. Ştim foarte bine exemplele din Evul Mediu cu domnitorii Ţării Romaneşti sau ai Moldovei trădaţi sau trădători, de prea puţine ori pentru binele colectiv şi de prea multe ori pentru binele individual sau al grupului interesat. Cine vrea să-şi amintească sau să afle, o poate face aici: https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-odioase-tradari-romanilor.html

În ultimii doi ani, solidaritatea lumii se manifestă împotriva unui altfel de adversar. De nevăzut cu ochiul liber, capabil să se insinueze în om trecând prin toate barierele de apărare naturale cu care acesta e înzestrat, capabil să lupte cu succes împotriva anticorpilor omului care are nenorocul să-l „găzduiască″ pe intrusul pătruns pe căile respiratorii.

Lumea ştiinţifică a găsit antidotul. Vaccinul, poate perfect pentru foarte mulţi, poate ineficace sau, cine ştie, chiar dăunător pentru unii acum, sau peste ani. Neavând altă cale de a scăpa neatinşi sau de a fi atinşi de virus, dar cu şanse reale de a scăpa cu viaţă, cam 33% din enigmaticul număr al locuitorilor României, au ales să se vaccineze. Au făcut-o din dorinţa normală de a avea şanse mult mai mari de a supravieţui în cazul atacului coronavirusului.

Sunt sigur că mulţi dintre cei vaccinaţi au făcut-o şi din solidaritate. Medicii spun că un vaccinat infectat nu numai că scapă cu viaţă în urma „invaziei″ ucigaşe, ci chiar posibilitatea de a fi transmiţător (involuntar, nu încape îndoială!) de virus către cei din jur scade semnificativ.

Am trecut prin boală înainte de a exista vaccinul. A fost o grea cumpănă pentru mine, dar mai ales pentru familia mea. Acasă, după spitalizare, am scris despre lupta mea şi a cadrelor medicale pentru a nu pleca pe drumul fără de-ntoarcere. Reiau aici o parte din articolul (Covid 19. O dură realitate, de care am avut parte la începutul lunii noiembrie) scris atunci, în noiembrie 2020:
„Adevărul este că nu toţi oamenii sunt atinşi la fel de Sars-Cov-2. Am, din păcate, doi buni colegi pe care coronavirusul i-a ucis. Cunosc persoane care au luat boala şi au dus-o pe picioare, fără probleme.

[…] Ceea ce mi s-a întâmplat mie, scriu aici cu singurul scop de a da speranţă celor care, printr-o nefericită întâlnire cu nemilosul duşman al omenirii, vor trece prin suferinţele îndurate de mine timp de două săptămâni.
Seara, pe 28 octombrie, o stare generală de slăbiciune nejustificată m-a determinat să-mi măsor temperatura. Aveam… Joi, 29 octombrie am fost la testare. Duminică mi-a venit comunicatul pe gmail: Covid-19! […] În acele zile, temperatura nu mi-a scăzut niciun moment sub 38 grade Celsius. Luni, pe 2 noiembrie 2020, am chemat salvarea. […] . [În spital] Au fost două săptămâni extrem de grele… Cu temperatura care, zi-noapte, permanent, nu voia să scadă sub 38-39 de grade Celsius, în ciuda tratamentului aplicat. Două săptămâni nu mi-am găsit locul, nici în patul de spital, nici în niciun fel de altfel de poziţie.

În afară de permanenta temperatură, am avut nişte mişcări incontrolabile ale cutiei toracice, nişte spasme incredibile, la fiecare întoarcere în pat, la fiecare coborâre din pat, la fiecare pas făcut. Au fost multe clipe pe care le credeam a-mi fi ultimele… […]

Dacă faceţi o formă severă de Covid-19, dacă sunt locuri disponibile, nu ezitaţi să vă internaţi la secţia Infecţioase a spitalului din Sighetu Marmaţiei! […] Tot personalul, medical sau nemedical, implicat la maxim în alinarea suferinţelor care, credeţi-mă, sunt, de multe ori, foarte greu de suportat. Toţi cei care lucrează acolo, îmbrăcaţi din cap până-n picioare cu necesarul echipament de protecţie. Imaginaţi-vă asistentele, cu mască, vizieră şi mănuşi, căutându-mi venele în care să intre branulele! Puneţi-vă nişte mănuşi medicinale şi încercaţi să desfaceţi leucoplastul care să fixeze branula!Imaginaţi-vă tot personalul secţiei stând îmbrăcat protector în toate orele de serviciu. Lucrând de zor, de la bolnav la bolnav, din salon în salon, zi, noapte, zi, noapte…

Desigur că nu voi uita vreodată implicarea doamnei doctor de la [Boli] Infecţioase, căreia îi datorez salvarea vieţii mele. O persoană extrem de agreabilă, de grijulie, de un profesionalism absolut desăvârşit! Un om pe care l-am văzut bucurându-se sincer pe măsură ce rezultatele analizelor mele arătau calea spre vindecare.
Am acasă, în chirie, un aparat pentru surplus de oxigen. Stau multe ore cu furtunul în nas. Face parte, oxigenarea suplimentară, din necesara schemă de tratament. Refacerea e de durată.

A fost greu… Am avut tot timpul mască de protecţie. M-am spălat pe mâini şi pe faţă aşa cum ni s-a recomandat. Şi totuşi, oricare dintre noi se poate întâlni cu coronavirusul.

Am fost norocos că acum pot scrie aceste rânduri. Urez sănătate tuturor oamenilor. Nimic, dar absolut nimic, nu contează mai mult!″
…………………………………………………………………………………………………….
Acum există vaccin. Avem posibiltatea să-l folosim. E nevoie de solidaritate împotriva coronavirusului care ne-a schimbat viaţa în rău. Dacă ne vaccinăm, puterea lui de răspândire scade. E bine pentru toată lumea, nu?

Scriam în articolul din 2020 că au murit doi buni colegi. Sunt patru acum… Trei dintre ei, ştiu că ar fi putut fi încă mult timp utili învăţământului sighetean. Al patrulea, a fost un neobosit căutător al apropierii interetnice prin cultură şi era clujean.

Cum aş fi putut eu să nu mă vaccinez şi să apar aşa în faţa elevilor? Cum aş putea eu să nu-i apăr pe ei? Sincer, declar aici că dacă ar fi nevoie, m-aş duce la vaccinare ori de câte ori mi s-ar recomanda.

La noi, „Liberté, égalité, fraternité″ are un adaos sumbru: mortalité!

Horia Picu

oferta-wise

5 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Exceptional articolul lui Horia Picu! Emotionant! L-am citit si pe cel din 2020! Un strigat de disperare! Il pretuiesc mult pe Horia Picu si chiar daca nu i-am spus niciodata, ma bucur sincer, mai ales dupa ce am vazut prin ce a trecut, cand il revad pe strada! Articolul se vrea un indemn la viata, un indemn la educatie, mai ales cand vine de la un dascal si care a trecut prin sita dintre viata si moarte! Oameni buni, nu mai asteptati boala ca sa fiti atunci disperati! Vaccinati-va! Nu va expuneti si nu ne expuneti la boala! Multumim, Horia Picu pentru fiecare articol frumos, pentru fiecare cuvant scris cu atata talent scriitoricesc si-ti dorim multa sanatate si pofta de viata!

    • Doamnă Maria Rozalia Gologan, eu din 16 noiembrie 2020, când am revenit acasă, preţuiesc fiecare secundă pe care o trăiesc. Apelul dvs. pentru vaccinare va fi citit de cei care s-au vaccinat deja. Ceilalţi?… Ideal ar fi ca povestea mea cu final fericit să-i determine pe nehotărâţi să se vaccineze. Scriu articolele pentru că un imbold interior mă trimite, din când în când, la tastatura laptopului. Mulţumesc că le citiţi.

  • Un articol de nota 10, prin el autorul dorește să influențeze numărul mare de nehotărîți in privinta vaccinarii, pentru a-l face si prin asta sa se protejeze si in acelasi timp sa ne protejeze pe noi!
    Imi pare rau de suferințele medicale ale autorului din cauza acestui distrugător nevăzut care este virusul covid, de toate felurile purtând multe denumiri, dar având acelasi efect…sa distruga oameni, sa le aduca suferință si moarte!
    Multumesc lui Dumnezeu si celor care m-au prevenit, încă nu am cunoscut pe propria-mi piele virusul, poate pentru faptul că m-am protejat, stand mai mult in casă, respectând condițiile puse de către ce-i in drept! Poate organismul meu a fost mai puternic, mai imun, luând din timp vitamine protectoare! Desi am suferit, anul acesta, o operație pe cord deschis, bolile si virusul nu m-au năpădit, vindecandu-ma normal si asta cred, ca datorita faptului ca m-am vaccinat pe la începuturile acțiunii iar săptămâna trecută m-am vaccinat pentru a treia oară! Nu m-a forțat nimeni, nu am fost influentat de nimeni, asa am crezut ca-i bine si asa am facut pentru protecția mea! Nu sunt un om influentabil, de obicei respect legile si dispozițiile, ma conformez lor, cu gândul că si alti oameni asta fac pentru liniștea societății în care trăiesc! Cu siguranta, daca nu as fi fost vaccinat, in urma lecturarii articolului, aș fi mers sa ma imunizez si asta pentru felul direct cum a fost scris, prezentând realitatea unui suferind de COVID care s-a vindecat, dar i-a rămas în memorie acele momente de groază prin care a trecut!
    Felicitări si la rândul meu doresc ca si autorul ca numărul celor imunizati sa creasca, poate asa se vor salva cat mai multe vieți nevinovate, nefiind nevoie de spitalizare si tratamente speciale, care sunt in aceasta perioada deficitare la nivel de țară!
    Vaccinul nu este obligatoriu dar este eficient in lupta cu virusul ucigător, ramane la constiinta si stiinta fiecaruia sa-l faca sau nu, sa hotărască singur, trebuie sau nu să se imunizeze dar in acelasi timp trebuie să se gândească la cei din jurul sau ca le-ar putea periclita viata in cazul unei infectari cu covid!

    • Domnule Sergiu Ovidiu Luscalov, gândim la fel. Nu ne-am vaccinat numai pentru noi. Am făcut-o şi pentru apropiaţii noştri (vaccinaţi şi ei la rândul lor), am făcut-o şi pentru a-i proteja pe cei cu care intrăm în legătură pe stradă, în magazin, la locul de muncă. Mulţumesc pentru aprecierea articolului. A fost scris privind uimit la societatea românească actuală.

  • Un articol excptional, uimitor prin aspectul lui concret, nu prin povesti. Sa-ti pui problema ca nu te vaccinezi acuma, cand stii in ce fel dureros poti pleca dintre ai tai, tu insuti si prin posibila infectie a unei mari multimi, care poate ajunge in aceeasi situatie, cu gandul ca cine stie ce s-ar putea intampla, sau neintampla, peste nu stiu cati ani, este ceva ce depaseste orice bariera de bun simt, un egoism grosolan si, in ultima instanta o cugetare lipsita de normalitate, care depaseste si prostia. Daca s-ar putea duce toti cei din jurul tau, din cauza ta, cum te-ai simti traind singur, in locul tuturor? Gravitatea unei astfel de infectii, atat de mortale, trebuie evitata acuma, cand se produce efectiv, inspaimantator de repede si nu cu gandul ce efect ar putea avea peste ani si ani. Probabil nimic! Pericolul este acuama, concret si aceasta se prea cunoaste, din pacate, dar nu se stie ce se va intampla peste nu stiu cati ani, vaccinandu-te acuma. Sunt gaduri aventuriste, sumbre. Aceasta seamana cu zicala: „dupa mine, potopul!”, culmea lipsei de solidaritate. In ultima instanta, aceasta pozitie e cu aspect criminal! E de mirare cum gasesti medici care gandesc astfel, se pun in pozitia de simplu spectator, in timp ce alti colegi lupta pana la epuizare. Cum se va vaccina unul oarecare, cand vede aceasta pozitie a unui specialist, a unui medic? Am auzit stirea ca medici romani, plecati afara din alte motive, vor sa se intoarca; ar fi un gest de solidaritate, asteptat. Multa sanatate si imunitate!

oferta-wise