Sumna și cureaua lată,
Sigheteni măreți odată,
Haideți să muncim vârtos
S-avem un oraș bengos!
Că Orașul nostru sfânt
Care-i în mare avânt
De-nnoire și speranță,
De succes și eleganță,
Salva-ne-va prin tradiții
Nu prin lași și erudiții,
Doar prin muncă regulată,
Sumna și cureaua lată!
Ras Publica
Intrebarea e una singura …de ce oamenii seriosi , de valoare recunoscuta din orasul nostru nu -si pun candidatura la alegerile locale ?
E doar propria lor lehamite de politica, sau partidele i-au respins constant, nefiind destul de obedienti ?
Atunci ar trebui infiintate partide noi, cu oameni noi.
Cred ca prezenta la vot la Sighet va fi sub 40 %, iar eu nu sunt sigur ca ma prezint la vot. Cel putin la functia de primar nu ma regasesc in niciuna din candidaturi…
Nu vreau sa spun ca pe listele existente nu ar fi chiar nimeni serios…exista probabil, dar sunt exceptii si nu ei „dau tonul” partidelor…
Cei care poartă sumna si cureua lata, pot daca vor sti sa aleaga, sa reînnoiască avântul pentru dezvoltarea orașului, sa creasca speranța că in viitorul apropiat, primăria si administrația orașului, CL nu vor mai fi bătaia de joc, azi pe merite, a sighetenilor! Deși suntem pe la sfârșitul verii, bate-un vânt de primăvară, care poate va aduce reînnoire in optica politicienilor locali ,de cum trebuie manageriat acest oras, drag tuturor sighetenilor! Asteptam cu nerăbdare sfârșitul lunii viitoare, poate ne fericim c-un gospodar in fruntea municipiului, că cel pe care îl mai avem si-a batut joc de el! Speranta si iar speranța… sa gandim înainte de-a pune „pecetea” pe votul celui care-l dorim sa ne reprezinte din fotoliul de primar, ca de „scaun” si „cuie” ne-am cam saturat, vrem altceva… si sunt multe de făcut!
Ochii mari, treji si extrem de vigilenti, cu „mintea si gandirea lata”, care sa dea jos zatul politic fermentat si in toate neplacut si pagubitor, depus si pe creere in atatia ani, cu mistria votului in orbire, care a facut, culmea, chiar gulere albe, „inobilate”. Aceasta trebuie realizate de urgenta, pentru a scapa de robia si „demnitatea sociala” caricaturala,