Eram deosebit de încântați când ședeam la copii în Franța, la Paris (!), care aveau locuința pe una din zonele circumscrise metropolei. Centrul era ocupat mai ales de Instituții, servicii, cu imobile de locuit mai puține, mai scumpe și mai gălăgioase…
Dar deplasările, călătoriile, mai lungi sau mai scurte, prin spațiul acestuia, pe oriunde, era o desfătare. Evident, anumite cartiere, zone, unde nici nu eram bine văzuți, întâmpinați, nu le frecventam. În aceste „rezervații”, cu obiceiurile și cu toate intimitățile lor, nici nu era bine să intri, să-i deranjezi, ori să te deranjezi. Rămâneau altele destule de văzut, atâtea și nici nu le puteai pe toate prospecta. Mai mult, câte dintre ele nu ai dori să le vezi și să le tot revezi, pentru că sunt prea pline de toate și asimilarea e mai înceată, cu așteptări. Am vrut să vedem Moulin Rouge, poate prindeam o reprezentație, așa la întâmplare. Am mers tot pe centru, cu tramvaiul, pentru ca pe strazi, pe ambele părți, erau numai cinematografe cu mizerii de filme, cu afișaje stradale indecente, Place Pigalle fiind o industrie pornografică. În acea zi nu era spectacol și am privit doar prin geam; am văzut imagini afișate, cu faze din diferite spectacole, deosebite și doar atât.
Odată, am întâlnit prin Paris o colegă și prietenă, Doina Coman, din Tg. Mureș (mică-i Lumea!), care ne-a povestit că a făcut de curând o excursie în Maroc, staționând și la Tanger, un oraș splendid, cu plaje extraordinare, un oraș foarte plăcut și primitor, sub toate aspectele; mergeți și voi, că o să aveți ce vedea. Ne-am gândit și, având mijloacele necesare (copiii ne ofereau „gratuități”), am decis să „zburăm”până la Tanger, având avionul „la scară”.
Tangerul. Dupa cca două ore de zbor, aterizam pe aeroportul din Tanger, pe malul Atlanticului sau al Mediteranei, cum vrei să spui, după cum priveai, fiind aproape și de o „Apă” și de „Cealaltă”. Un frumos oraș marocan, așezat într-o zonă exotică încântătoare, încărcată de frumuseți; am putea spune un oraș de frontieră, cu multă influență spaniolă, cum sunt de altfel toate orașele despărțitoare de state. Am sosit înainte de masă, într-o atmosferă umedă cu miros de plajă și, încercând să potrivim ceasul după cel local, constatăm că am ajuns cam la aceeași oră la care am și plecat. Distanța de cca 2000 de km, cu viteza avionului de 1000 km/oră și diferența de fus orar de 2 ore, explică această „teleportare”. Cu un taxiu ne-am deplasat pentru cazare la un hotel mai central, fiind destule în jur, reclama turistică fiind larg răspândită, datorită excepționalelor condiții ce le oferea și care se și vedeau, de îndată ce puneai piciorul pe solul acestuia. Ne-am cazat, pentru câteva nopți și am intrat apoi imediat în tumultul de lume, fiind pregătiți și de o baie, ceva mai târziu. În auzul unor convorbiri amestecate, în franceză, arabă și spaniolă, într-o ținută la costumație diferită, sau în renumitele jilabale albe, cu turbane pe cap de aceași culoare, ne-am amestecat în acea mulțime, vorbind în franceză, pentru a nu aduce și limba română în atâtea exprimări din acel mediu și așa destul de amestecat. Am intrat la un local și am servit masa, meniul preferat fiind pui la rotisor și cartofi prăjiți, pregătit la vedere, o masă obișnuită, fără alte combinații; am servit la urmă o cafea și suc de citrice, „original”. Ne-am deplasat apoi spre plaja mediteraneană exepțională, încărcată de exotism, culoare și vrajă, Tangerul fiind o citadelă care sfidează parcă măreția de granit a Gibraltarului, prin toate frumusețile și ofertele lui, cu acea unică atmosferă de cer senin și ape albastre, un sejur de vis, plăcut și mult dorit. Era însă, și loc de refugiu pentru alții, ce se ascund, pentru cine știe ce fapte, loc de o intensă activitate cu drogurile, un fel de paradis al lor, a spionajelor, a căutărilor și întâlnirilor clandestine ale celor certați cu legea, exemplificat de altfel și prin diferite opere de artă, literatură, muzee, ca și prin producții de filme, alături de Amsterdam și multe alte astfel de centre.
Tangerul avea o zonă liberă, schimburile valutare fiind aici permise, acoperite de lege, cu prețurile unor produse mult reduse.
Aflându-te într-o zonă sau alta a lui, centrală sau mărginașă, prin zona portuară sau prin piețe, ai pe rând impresia că te afli într-o locație spaniolă, într-o provincie franceză sau într-o țară arabă, auzind conversații în cele trei limbi, separat sau în amestec, întâlnindu-se, de fapt, aici cele trei culturi: arabă, franceză și spaniolă. Poate cea mai puternic reprezentată este cea spaniolă, pe lângă cea arabă, datorită interferenței de secole dintre acestea, fiind și țări vecine, cu frontierele care, de-a lungul anilor s-au tot schimbat; aveai impresia, uneori, că te afli într-un oraș spaniol.
Apele mediteraneene de aici, al căror albastru profund îți lasă impresia unei reflexii în oglindă a boltei cerești, cu nisipul fin și
auriu al plajelor sale, cu întreaga atmosferă de basm ce le înconjoară; era un îndemn pentru oricine de a-l vizita, pentru a petrece momente de neuitat.
Această cetate este în coasta Gibraltarului, puțin mai spre vest de acesta și ea unește și separă apele Mediteranei de cele ale Oceanului Atlantic; la un moment dat, în plimbarea ce ai face-o pe marginea celor două întinse, profunde și multe ape, ai putea spune că, într-o anumită staționare, te afli cu un picior în apele Mării și cu celălalt în ale Oceanului! Ce „depărtări apropiate”, sau ce „apropieri depărtate”! Stând așa și privind aceste imagini, vezi „la picioarele tale”, într-un orizont imens, marile întinderi de ape care se „confruntă”, parcă, prin agitația valurilor înalte, prin acea „îngustime”, strâmtoare, trecătoare, ele neputând săî se ocupe, pentru că nu o încăpea nici una pe cealaltă, iar stâncile de granit ale Gibraltarului spuneau unde sfârșește una și unde începe cealaltă.
Fără să vrei, îți pui în mod firesc o întrebare: de ce au puncte de întâlnire în această superbă locație atâția și atâtea feluri
de răufăcători? Ea nu este o „zonă liberă” și pentru aceștia, nu le protejează și nu împiedică pedepsirea lor, suprimarea ilegalităților ce le comit sau le pot comite. Mă gândesc că le oferă protecție chiar frumusețea, fascinația acestei localități, atmosfera ei sublimă sub toate aspectele, mediul luxuriant care te captivează, îți absoarbe toată atenția și-ți oferă o ședere de vis oriunde te-ai afla. Această cucerire fără rezerve se referă și la urmăritorii celor urmăriți, le împuținează atenția și spiritul de observație, îi „prindea” și pe ei, dacă nu erau într-o excepțională formă profesională, care să nu-i facă dependenți de aceste „droguri” și, într-un anume fel, „să nu audă, să nu vadă”. Astfel, pentru mulți răufăcători, aceste sublime aspecte ale metropolei formează o perdea invizibilă, ce-i făcea și pe mulți dintre ei invizibili, scăpați, ori cu posibilități de acțiuni ascunse, în fărădelege.
În aceeași zi, am făcut o baie și o plajă excepționale, cu tot felul de ingrediente pe aproape și, pe înserate, ne-am retras pentru
odihnă, după această atât de minunată zi. Au mai urmat și alte zile, cu băi și plaje în totală desfătare, pe întinsa arie cu plajele ei atât de minunate, într-un mediu de basm; nu era rece și-ți venea să rămâi să dormi acolo, pe nisipul „aurifer”, fin și cald. După plecarea noastră, mai rămâneau persoane pe nisip și, probabil, ceea ce doream să facem noi, n-ar fi reprezentat o noutate.
În timpul unei zile, mai spre finalul sejurului nostru, în acest spațiu superb, în plimbările făcute, ne-am abătut și pe la o
„medina”. O bogăție de articole, de toată frumusețea, confecționate artizanal, dar și altele, produse ale unei dezvoltate industrii. Erau covoare persane de diverse modele, tăvi gravate, din cupru sau metal alb, suflat în argint, multe alte construcții metalice, mulțime de pufuri frumos modelate, haine de piele în diferite modele, multe magazine încărcate cu bijuterii din aur, de 18 karate, de diferite forme și dimensiuni, la prețuri rezonabile, care-ți luau ochii și multe altele. De fapt, medinele marocane se spune că reprezintă o adevărată industrie turistică, care aduc o componentă principală de venituri pentru Maroc. Multe din aceste medine au intrat și in Patronajul Unesco, ca modele unice de piețe comerciale. Am luat doar câteva „ouă”
frumoase din onix, pietre semiprețioase, lucioase și în nuanțe de culori deosebit de frumoase. Nu erau prea scumpe și le puteam achita la prima „strigare”, dar am respectat obiceiul locului, ne-am adaptat. Peste tot, în jur, se duceau negocieri acerbe între vânzător și cumpărător, unul mai lăsa, altul mai adăuga ceva la preț, până când vânzătorul spunea: de accord și tranzacția se încheia cam la jumătatea primei oferte, sau mai puțin; așa că am achitat și noi mai puțin de jumătate din prețul inițial. O persoană alăturată, francez probabil, ne spunea că în cazul în care nu te angajezi în negociere, uneori și refuză să-ți mai ofere articolul; poate era o pauză activă între prezențele mai rare ale cumpărătorilor.
După o ultimă noapte de odihnă în acel mediu fermecător și după un dejun și o cafea, ne-am întors la Paris („acasă”),deosebit
de încântați de ceea ce am văzut. Cele relatate aici fiind descrierea unor locuri de o excepțională frumusețe, a unei oaze fermecate, rară, din mulțimea acestora distribuite în „lumea noastră”, le-am realizat folosind și unele ficțiuni, pentru omogenizarea descrierii de ansamblu, o prospectare mai amplă nefiind posibilă în câteva zile, păstrând însă intactă realitatea splendorii lor, atâta cât eu pot să o redau. Era bine să port cu mine și un „GPS”, pentru orientare, care să-mi arate
că nu am uitat locurile de basm pe unde am mai trecut în zilele mai dinainte și să mi le împrospătez pe acelea ce doream să le păstrez, de durată.
Gheorghe BĂRCAN, fost elev al Liceului „Dragoș-Vodă”
Minneapolis, 20.02.2020
foto: https://www.traveleuropa.ro/poze-tanger/
Un jurnal de vacanță scris pe masura talentului de „reporter” a domnului profesor Gheorghe Bărcan, o descriere minuțioasă a locurilor vizitate, pe care noi nu le vom cunoaște niciodată, dar acum, citind cu placere, ne-am plimbat prin ele! Frumoase locuri, frumos descrise, cu bune, cu rele, scot in evidenta talentul scriitoricesc al profesorului de matematică, minutiozitatea faptelor, adâncul observațiilor, evidențierea tuturor aspectelor, ne transpun si pe noi în plăcerea cunoașterii unor locații deosebit de pitorești! Nu exista povestire in care domnul profesor, ajuns la o varsta respectabilă, sa nu pomenească de copiii si familia dansului, de grija lor pentru a le asigura părinților confortul bine meritat, după o viață trăită în greutăți, asa cum se trăia în societatea comunista românească!
Domnule profesor meritati din plin aceste „gratuitati” oferite de copiii dumneavoastră, ma bucur sincer ca puteți sa vizitati frumusețile lumii, si ca un om cinstit de care dați dovadă, ni le descrieti asa cum sunt in realitate, nescapandu-va nimic din ceea ce credeti ca ne va retine atenția. Am citit cu plăcere jurnalul unei vacate petrecute de dumneavoastra, am fost si eu, imaginar, prin acele locuri, m-am bucurat de ele, pentru care va multumesc mult si va doresc sanatate si fericire dumneavoastră si familiei dumneavoastră!
P.s. Alaltaieri am primit scrisoarea care conținea fotografia-felicitare de Anul Nou, pentru care va multumesc mult si ma simt onorat!Salutări intregii familii, respect si recunoștința din partea mea!
Domnul S.O. Luscalov spune prezent si de data aceasta, in relatarile unei vizite mai scurte, cu sotia, in locuri mai deosebite, de o exceptionala frumuste, cu posibilitatile mele de a le reda. Imi pare bine ca-ti face placere sa le treci prin filtrul interprtarilor tale, fara falsificari, ca le privesti, le mentioneze si le insusesti, apoi le lasi la locul lor, asa cum lasi o floare, dupa ce-i savurez forma si culoarea placuta, mirosul. Este aceeasi asociere in ganduri si simtiri, de la unul la altul si tot asa ar fi si atunci cand ar apare unele reprosuri, cu buna intentie, neputand fi altfel. Imi place cum sintetizezi acele situatii, dinafara ta, in ce au ele specufic, deosebit si real, asa cum faci si in alte comentarii, la obiect si cuprinzator. N-o spun a lauda, dar, in acest mod, comantariul nu este doar pentru a se face, ci este complementar, dau o unitate ijntregului.
Ma bucura ca a sosit felicitareea si ca ai receptionat placut la urarile sincere din cuprins. De aici si cu avionul drumul este lung, de durata; cine stie cum organizeaza ei „posta normala”, dar n-ar fi prea corect ce se intampla, in timpurile de azi.; oare folosesc vaporul, tinand seama de „greutatea” acestor corespondente ?!
Asa este viata, cu bucurii, placeri si de altele, dar eu spun ca pe mine ma bucura „petrecerile”, prin locuri atat de frumoase, peste ceea ce ele exprima, oarecum amplificat, intr-o privire fara orizonturi inchise, tinand seama de pe unde am aterizat pe acolo, dupa altfel de „petreceri si indurari”.
Acelea erau locuri cu o singura dimensiune, cea spre Cer, unica in lagarele de exterminare si unica si in intunecimea si mizeriile intemnitarilor, in compania sobolanilor din beciuri, dar si a celor bipezi mai de sus. O sa-mi spui ca iar nu ma astampar si iar leg bucuriile vietii de suferinte, dar nu este chiar asa. Acele suferinte, indurari nu erau singure cu mine, ci erau insotite de marea bucurie de a fi invins tortionarii prin KO, i-am invins prin respingerea de a ma asocia lor, in a produce mari suferinte, sau si mai mult, semenilor mei. Deci erau prezente doua stari : de bucurie si suferinta, iar bucuria era enorma, incomparabila cu cealalta, deci erau impreuna. In cazul in care nu rezistam si slabiciunea umana facea sa cedez, sa-mi murdaresc constiita (ceea ce determinarea mea totala nu a acceptat !), nu ajungeam sa traiesc in plenitudine aceste stari frumoase, in mod legitim si moral, pentru ca muream de suferinte interioare, care nu puteau fi oprite de o bucurie falsa, ieftina, cea a tradarii, asa cum s-a intamplat cu destui de multi. Bucuria ieftina, usoara si falsa, ucide mai mult, mai repede si urat, decat suferinta frumoasa, demna si grea indurata, care creaza bucurii mult peste acestea. Deci, prin aceste reamintiri nu-mi aduc suferinta, ci-mi creaza si aduc multumiri, bucurii in plus, pe care le amplifica, le mareste prin frumusetea celorlalte, prin comparatiile dintre unele si altele.
Dar sa vedeamm aceasta ca o „scurta” explicatie a unor „naravuri” si sa o abandinam, urandu-ti multa sanatate, cu bucurii si imbratisarin prietenesti.
Cu drag,
Gh. Barcan
„Bucurie si suferință!”
Domnule profesor Gheorghe Bărcan, incerc sa dau un raspuns la frumoasele gânduri ce le aveti pentru mine. Am pus titlu acesta „Bucurie si suferinta”, sunt doua cuvinte care exprima stări diferite si care vi se potrivesc! Iubiti viata, asta este marea bucurie a dumneavoastră, bucurie ce uneori a fost umbrită de suferință, un cuvant pe care încercați sa-l uitați, bucurandu-va de prezent, uitând suferinta trecutului, a tinereții dumneavoastră! Ati suferit ca sa va puteti bucura, ca nu ati devenit o „unealta” urâtă a comuniștilor, care s-ar fi bucurat daca, prin trădare de oameni, ati fi produs suferință! Stiu ca bucuria de astazi ar fi mai frumoasa daca nu era suferința de ieri, gândurile la cum v-a fost răpită bucuria de-a vedea „cerul liber”, încercarea torționarilor prin provocarea suferinței, sa va schimbe, dintr-un tânăr frumos la caracter, vertical in purtare, într-o „obiala” tradatoare, urat mirositoare a bolsevismului, cu ajutorul cizmei securitatii, care ar fi vrut sa învingă omul puternic, sa-l dezumanizeze, sa-l faca sa-si trădeze frații si credinta in Dumnezeu! Într-un final ati învins, ce-i ingenunchiati au fost tortionarii dumneavoastră, bucurandu-va ca puterea credinței, v-a dat speranta de viata si, astăzi, sunteti fericit de ea si puteți vizita lumea intreaga, mergand cu capul sus si constiinta curata, aplecat de ani, nu de gandul ca ați trădat omul bun din dumneavoastră!
Bucurie si suferință… Ati ales suferința ca sa va puteți bucura mai tarziu si nu ati gresit, urâtul ei a ramas in urma, frumosul vieții astăzi va cuprinde, va puteți bucura de familie, de tot ce aveți acum si asta poate si datorita ,,suferintei”, stare care v-a invatat sa luptati, sa depasiti greutatile vietii, ramanand „vertical” cu un caracter puternic si constiinta curata!
Salutări familiei, multa sanatate, bucurii fara suferinte va doresc, cu respect si admirație, S.O.Luscalov!