Era o zi însorită, dar geroasă de iarnă.
Așa începeau compunerile senine din vremea școlii, dar vă asigur că a mea numai senină nu e. Prin urmare, dacă vă știți mai gingași sau suferinzi cu inima, nu o citiți. (în felul ăsta, o să găsesc un pretext demn pentru situația în care nu îmi va citi nimeni istorisirea).
Pe la orele amiezii, vecina în vârstă de la etajul 2 se afla deja la al patrulea „transfer” pe casa scării. Când zic „transfer”, mă refer la următoarele: la primele ore, începe cumpărăturile, care presupun târât cărucior (numit în continuare troller) pe scări, treaptă cu treaptă la coborâre, plecat la supermarketuri, întors ṣi târât iar troller foarte greu și foarte zgomotos. Știu că e greu, fiindcă de câteva ori am ajutat-o și mi-am rupt spatele. I-am dus cumpărăturile în fața ușii în vreo trei tranșe și pot zice, chiar dacă o să fiu condamnată, că m-am lecuit de astfel de gesturi. Și știu că e zgomotos, fiindcă îl aud zi de zi, cum spuneam. Trăiește singură, e imposibil să aibă atâtea nevoi reale de a cumpăra ceva și totuși face asta de dimineață până seara, ca în transă, ca o jucărie stricată. Procedura din scară durează cam 10 minute la coborâre ṣi vreo 20, uneori chiar 30 la urcare. Zdrang-zdrang-zdrang la fiecare treaptă, un zgomot metalic, dar ṣi bufnit, repetitiv până la exasperare. Îmi dă fiori ce face, ṣtiu că nu e cu mintea limpede și evit să ies din casă când o aud, căci nu cred că mă sperie mai tare ceva decât genul ăsta de afecțiuni și manifestările lor. Cam pe când începea a cincea procedură a zilei, o sun pe maică-mea, care lipsea de acasă de ceva vreme și eram deja îngrijorată:
– Unde ești? o întreb.
– La piață, îmi răspunde. Te rog ia trollerul și hai să mă ajuți la cumpărături.
Foto & text: Rada Pavel
Rada Pavel este băimăreancă și scrie sincer, fără prețiozități, când îi vine, despre trei categorii de lucruri: care o enervează, care o sperie și care o emoționează. E adevărat că în ultima vreme scrie mai mult despre primele două. Odinioară, scria despre obiceiuri tradiționale, patrimoniu cultural material și turism, dar acum face o pauză, deși subiectele mai sus menționate au enervat-o, au emoționat-o și au speriat-o suficient cât să îi fi servit drept muză pentru o viață.
cool
Nespus de trist …
Prea plecată plecăciune!