Actualitate Cultură

Ziua abdicării regelui Mihai, la Sighet (autor, prof. Aurelia Vișovan)

image_printPrinteaza

…30 decembrie 1947… aveam 14 ani, eram elevă la Liceul de fete “Domnița Ileana “ din Sighet (în clădirea actualului liceu ucrainean).

Ieșisem în oraș la niște cumpărături și ajunsă în fața cinematografului, văd cum lumea se oprește din mers și aud zgomotul puternic al unui difuzor montat la balconul cinematografului, care anunța “un comunicat de mare importanță”. M-am oprit și eu, în jurul meu lume de toate categoriile, tineri și bătrâni, orășeni și țărani… Vocea de la difuzor declamă : “Regele Mihai a abdicat! S-a proclamat Republica Populară Română!” Urmau niște fraze propagandistice din care am reținut doar “cel mai mare exploatator al țării”… apoi n-am mai receptat nimic. Eram total derutată, nu înțelegeam nimic… pe fețele tuturor celor din jur se citea consternarea și mâhnirea… n-am văzut pe nimeni bucuros.

Am ajuns acasă, părinții mei erau foarte îngrijorați… tata a zis doar atât: ”era de așteptat”. Eu eram prea mică și lipsită de viziune… am înțeles mai târziu că după falsificarea alegerilor din ’46 și arestarea lui Iuliu Maniu și a altor importanți lideri politici democratici abolirea monarhiei era ultimul pas al ocupantului sovietic pentru lichidarea suveranității României și instaurarea deplină a regimului comunist. În anul următor avea să fie arestat și tatăl meu…

Generația noastră a ținut foarte mult la regele Mihai. Îi admiram ținuta maiestuoasă din tablourile ce erau în toate sălile de clasă și în fotografiile de la începutul manualelor școlare. Nu ne puteam închipui țara fără rege. Iar pentru noi, cei ce am cunoscut și experiența amară a refugiului între 1940 și 1944  (când Ardealul de nord fusese sub ocupație maghiară) atașamentul față de regele nostru era și mai mare. Unde vedeam chipul regelui Mihai știam că suntem în România…

Prof. Aurelia Vișovan

sursă foto: Brada Oanță

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Triste amintiri!
    Triste amintiri dezvaluite de doamna profesoara Aurelia Visovan,privind ziua „neagra” de 30 decembrie 1947,ziua cand regele Mihai a fost fortat sa abdice!Spusele,distinsei doamna profesoara,vin sa intareasca spusele parintilor mei,care in copilarie imi tot povesteau de rege si cand terminau de spus,intotdeauna ma atentionau sa nu povestesc la nimeni ce am auzit,Ma tot gandeam,de ce?Raspunsul l-am aflat mai tarziu,cuvantul „regele nostru”era tabu in tara noastra!Mai tarziu,in istoria falsificata a Romaniei,n-i s-a spus altceva,in mare am crezut,dar aveam indoieli deoarece parintii imi spuse-se altceva!Am avut profesori care atunci cand ne predau in orele de istorie,despre plecarea regelui,intotdeauna nu erau convingatori cu „povestile”care trebuiau sa ne invete despre Rege si plecarea dansului din tara!Parca atunci cand pomeneau de Rege,ochii lor se intristau,nu aveau voie sa verse lacrimi dar spuneau multe!Doamna,Aurelia Visovan,mi-a fost profesoara de matematica,rareori am vazut-o zambind,era deosebit de blanda cu noi dar tacuta in acelasi timp,parea singuratica,trista,cu gandurile in alta parte!Mai tarziu am aflat de ce si in mare i-am cunoscut trecutul si persecutile prin care a trecut,atat dansa cat si familia dansei!Astazi,la o varsta venerabila,vrea si doreste sa ne intareasca parerea despre Rege,vine si cu o sinceritate debordanta,ne spune despre starea poporului roman in timpul monarhiei si ce a simtit,atunci cand a fost silit sa plece!
    Cred si sunt convins ca este necesar,ca intreaga mass media romaneasca,sa i-a contact cu supravietuitorii acelor triste vremuri,sa-i intervizeze sa scrie ce spun,ca adevarul in ei consta si doar numai asa se va putea convinge tot romanul,mai tanar,nascut in perioada comunista,care inca astazi nu este convins de minciunile ce au aparut dupa abdicarea Regelui si inca mai cred in falsitatile istoriei,comuniste!Multumim,doamna profesoara,Aurelia Visovan!Acum in pragul sarbatorilor,va dorim,sanatate si ani multi inainte!

    • Va multumesc, in numele mamei mele, pentru frumoasele cuvinte. Daca mai exista sigheteni care au trait evenimentele din acea perioada ( legate de rege dar nu numai) si doresc sa se exprime relatand cum s-au trait sau resimtit la Sighet (sau in zona noastra) m-as bucura sa o faca in spatiul Salut Sighet. Marturiile directe de istorie orala sunt foarte importante.

oferta-wise