Actualitate Ce-o zîs?

Sighet – Coborând spre parc agale…

image_printPrinteaza

Prin orașul nostru care
Nu prezintă interes,
Mă-ntâlnii cu “Zimbru”-n cale
Lângă… drumul de acces.

Altădată, sigheteanul
Se cinstea la crama Zimbrul,
Și își mai făcea și… planul!
Of, cum se mai scurge timpul!

Iar acuma bucuria
Cetățeanului din urbe
E să-și plângă…. strategia
Spleen-ului, ca să nu turbe.

Printre multele buticuri
Toate pline de “străini”,
Mai găsim cu greu “nimicuri”
Fabricate de români.

De-aceea ceva… dulce,
Făcut ca la mama-acasă
N-are cum să ne încurce,
Că-i de-al nostru și ne pasă!

Și vă spun că îmi e simplu,
Nu uitați… tradiția:
Treceți toți și pe la Zimbru,
N-au schimbat poziția!

Ars Publica

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • O poveste de mult uitată,ce-a fost dulce, acum îi altceva,doar amintirea unei cofetării a mai rămas!Pe vremuri,dimineata,statea-i la rând, ca sa găsești un loc liber la masa,aroma de cafea prăjite,o sintea-i din parc,savoarea cele-i mai bune inghetati,aici o gasea-i,sa nu mai vorbim de prăjituri si răcoritoare,care atrăgeau consumatorii,de gustoase ce erau!A fost o dată,acum nu mai este,treci pe lângă locație si te întrebi,de ce au desfiintat-o?Toata lumea o stia,aici se programau intalniri,aici au început multe idile…La o cafea…La o prăjitură,mergea si un sărut dulce dupa care,de placere urmau alte sute!Prin anii 70 a fost locul meu preferat,poate am băut sute de cafele,multe de nu le mai stiu numarul,am ascultat muzica la tonomat si m-am simțit excelent!Nu pot sa uit acest reper al orașului,a însemnat ceva pentru generația mea si pentru multe care mi-au urmat,acum..?Doar numele i-a mai rămas si amintirea orelor petrecute aici,cu multa voie buna!

oferta-wise