Actualitate Cultură Diaspora

Constatare amară! (autor, Ileana Pisuc)

image_printPrinteaza
Ileana Pisuc

Cu cît vin mai des în SUA, cu atît observațiile mele sunt doar de ordin constatativ.

Emoția, exuberanța sau uimirea față de tot și de toate s-au cam estompat.

Aștept noi provocări care sa mă facă să exclam: wow!… însa rutina zilnică, goana nesfîrșită după nevoile imediate inerente într-o societate de consum îti seacă entuziasmul încet, încet. Aici chiar că e vîrful aisbergului. Totul e la scară mare, ca îtr-un furnicar lumea e parcă teleghidată și gonește bezmetică între job, food, șoping, iar într-un tîrziu, sleep. Nu se văd diferențe de comportament prea mari între diferitele nații care populează America. Toți se aliniază politicii consumiste, care aici are rolul suprem, produsele globalizate sufocă rafturile, printre ele cumpărătorii defilează non stop în scîrțîitul cărucioarelor, ca într-un carusel scăpat de sub control.

Totuși, am văzut un licăr de speranță în această masă uniformă de ,,consumiști” , e drept nu prea mulți dar rămași cu metehnele de acasă. În primul rînd se disting românii. Ciudată nație și asta a românilor! Pleacă în cele mai îndepărtate locuri de pe glob, dar ține morțiș să aibă aproape, gustul de acasă. Ba am mai făcut și o constatare ad-hoc; fizic oamenii se mai schimbă în timp, ba chiar unii, după multă vreme în care nu i-ai văzut, sunt aproape de nerecunoscut.

Expresia chipului, constituția corporală, de-a lungul timpului, toate suferă modificări.

Doar Gustul rămîne mereu viu, e cel care nu te înșeală, atunci cînd cauți printre sutele de sortimente de toate soiurile. Cred că genetic ni s-au implementat aceste caracteristici de a identifica naturalul de artificial, bunul simț de impertinență, buna creștere de aroganță, etc. Altfel cum să-mi explic că atunci cînd facem aprovizionare, întoarcem Dallasul pe dos: de la ruși cumpărăm mezeluri, de la polonezi vegeta, de la mexicani varza murată, de la vietnamezi carnea de porc de la, de la pînă pierdem o jumătate de zi. Asta după multe experimente, care cît de cît împreună dau gustul mîncării de acasă. Că mă și întreb: atunci de ce am venit în America? Eu atîta mămăligă, pită de mălai, sarmale, plăcinte cu mărar, hrenzăle, n-am făcut niciodată acasă, noroc că aici mai exersez! Altfel aș uita de unde am venit.

Acasă mai mereu auzeam repetîndu-se ostentativ expresia de „stat paralel”.

Aici încă de la început am folosit expresia de ,,lumi paralele” la care fac referire ori de cîte ori ceva mi se pare împotriva naturii, sau e peste puterea mea de înțelegere.

Mă obsedează forfota continuă de aici, de rutinare a vieții în același ritm, ca într-un cerc vicios, culminînd la sfîrșit de săptămînă, cînd ajunge la apogeu.

Magazinele ticsite de produse pe care nici nu te-ai gîndi că mintea omenească le-ar putea crea, lume blazată, sigură pe ea (și pe cardul din buzunar), alege și selectează calm și-și umple cărucioarele de parcă în fiecare zi s-ar anunța sfîrșitul lumii.

Cîrcotașă prin vocație, trebuie însă să găsesc eu un motiv de ,,insomnie” și să ajungă să mă tulbure fie și o imagine postată în media. Era o imagine video din Nigeria în care se vedea un șir de copii, vreo 600, aliniați unul după altul, într-o tacere desăvîrșită, așteptîndu-și rîndul fiecare, să ajungă la un cazan aburind care le oferea cîte o farfurioară de mîncare cu cartofi și, culmea, cu cîte o bucățică de carne. Nu vedeai pe unul care să încerce măcar să sară peste rînd, toți stăteau încolonați, și mai mari, și mai mici, la gîndul că vor primi aceea farfurie cu mîncare cu carne. Înainte de a ajunge la cazan, era pus la dispoziție un lighean cu apă, unde rănd pe rînd se spălau pe mîini cu atîta evlavie, înainte de ,,ospățul” care-i aștepta…

Repede am și făcut o paralelă între galantarele supraîncărcate de aici și cazanul aburind din aceea țară săracă… Între copiii răzgîiați cărora cu greu le intri în voie și acei oropsiți ai soartei…

M-a încercat (a cîta oară?) starea aceea de neputință în care nu-mi pot da un răspuns la întrebarea: dacă avem o singură viață și ne naștem toți egali, unde se produce ruptura și intervine o asemenea discrepanță în lume?

Numai din mîncarea pe care unii o aruncă, alții ar sta la coadă și ar putea experimenta cum e să fii cu burta plină.

Expresia acelor copii înfometați, dar așteptînd cuminți în ,,șirul foamei” ține loc de o mie de cuvinte nespuse, care ți se pun în gît și în afară de a le aduce la lumină nu prea ai ce face. Molima înfometării a ajuns la dimensiuni nebănuite, în paralel cu molima îmbuibării peste limită, încît nu-i mai dai de capăt.

Tot mă urmărește un titlu al unor reportaje din țară: “Izolați în România”. Izolat poți să fii și în America, dacă ești dezrădăcinat n-ai apartenență la mai nimic, ești încazermat în niște cuști de carton suspendate, avînd doar un număr de identificare în care cît e ziua de mare nu vezi om cu om. Totul e sub control. Că m-a și străfulgerat așa ca o comparatie între găinile de crescătorie față de cele de curte. E mare diferența și aici, raportată la nivel de OM.

În timp ce marea masă este înghesuită în aceste ,,crescătorii”, unii potentați ai zilei au proprietăți întinse pe zeci de hectare. În același timp, pămînt nesfîrșit neocupat. Totul este comasat în jurul lanțurilor comerciale. Consumismul este Forul Suprem în jurul căruia omul bîzîie neîncetat, dîndu-și falsa iluzie că aceasta se numește VIAȚĂ!

 

Ileana PISUC

Dallas, USA

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Doamna Ileana , pe mine m-ati convins…fara gluma, cred ca asa e. Faceti o revolutie ! Mare sau mica ! Schimbati ceva ! Nu sunt si altii care gandesc la fel ?
    Dar… daca toti sunt multumiti cu situatia, atunci e jalnic….haideti acasa !

    • Domnule Vișovan,subiectul articolului nu sunt eu.Nu aceasta e ideea. Problema venirii sau a rămînerii mele, e pur subiectiva! Niciodată nu am avut pretenții de scriitor, dar ca simplu povestaș, eu urmez un dicton propriu: ,,ceea ce ochii vad, mîna să pună pe hîrtie,,. Sunt o privilegiată ca Dumnezeu îmi da posibilitatea de a peregrina prin ținuturi îndepărtate, iar eu, din preaplinul adunat să împărtășesc și cu altii. O revoluție nu ar trebui s-o pornesc eu. Dumneavoastra ca preot ați fi cel mai îndrituit s-o declanșați. Metaforic vorbind. Aveți toate pîrghiile pt. o revoluție spirituală, deoarece un preot adevărat este un formator și un șlefuitor de caractere și are datoria de ași educa turma pe care o păstorește. După familie, eu cred că pe locul doi ar trebui să se situeze Biserica. Decît sa se lase tîrîtă in interese politice mai bine s-ar implica în educarea turmei față de,,pîinea cea de toate zilele,, care este aruncata la ghena de gunoi. Trebuie un început la toate…

      • Bine, doamna Ileana…sa precizam lucrurile. In primul rand, eu credeam ca textul vorbeste despre America . Daca nu e asa , inseamna ca eu am inteles gresit.

        Deci daca vorbeam de o revolutie ( poate fi doar o metafora, sau poate nu…poate fi desigur, una spirituala, dar nu trebuie excluse nici celelalte variante ..) ma refeream la o schimbare de situatie acolo in America, iar eu sunt aici si nu am de gand sa plec acolo, deci consideratiile dvs …iarasi nu le inteleg…

        In fine, cred ca dincolo de toate mesajul textului este o pledoarie pentru sinceritate, autenticitate, comunicare intre oameni, viata spirituala in cel mai larg sens al termenului,,,Da, cu acest mesaj sunt TOTAL de acord.

  • Constatarea amara, relatata de autoare in prezentul articol, este un strigat al dispretului omului fata de el insasi, dus atat de departe in acest stadiu de dezvoltare a lumii, incat se permite sa asisti la atatea vieti care se curma sub povara lipsurilor, a infometarii si a atator altor situatii, sub privirile nepasatoare a celor ce ar putea sa opreasca aceste tragedii umane. Aceasta situatie, chiar daca este e mai veche, nu este la ultimul ei stadiu; mai este pana cand, probabil, distrugerea va fi de neoprit. Asa se pare a fi sensul, tendinta omenirii, omul in lupta cu el insasi, o lupta tot mai periculoasa.
    Din cele mai vechi timpuri, conducatorul de trib se imbuiba cu de toate, isi lua mult mai multa decat partea cuvenita, mult peste necesitati, favoruri la care ceilalti nu aveau dreptul, narav acceptat prin supusenie, mergand pana la dreptul la viata asupra celorlalti. Aceasta discrepanta s-a dezvoltat odata cu progresul enorm al lumii, luand diverse forme tot mai rafinate, in care aceste inegalitati se dezvoltau si ele, se adanceau. Perioadele de rasturnari de situatie erau doar momente de oprire, pentru ca apoi sa devina si mai profunde.
    America este un amalgam de natiuni si asa s-a format; s-au suprapus forme de evolutii si succese, unele peste altele, ca si cele de naravuri si s-au tot perfectionat, ajungandu-se la un inalt grad de dezvoltare, unde, in prezent , parca toate merg ca ceasul, cum spunea mai inainte insasi autoarea prezentului articol. Se mai observa, din cand in cand, formal sau din convingere, manifestari de obarsie, in multiple forme, ceea ce prezinta un tot diversificat de mare amplitudine si frumusete.
    Putem vedea in marile magazine cutii imense cu medicamente, expirate sau pe cale de a expira si cat de mare nevoie ar fi de acestea in zone unde ar salva multe vieti , daca s-ar impacheta si trimite la timp. La fel se intampla si cu cantitati enorme de alimente expirate, care se arunca si care in alte parti ale lumii ar fi fost salvatoare. Si nu numai in America, dar in atatea alte parti, poate chiar si in In Romania. Este oarcum simtita o teama, neexprimata, ca omenirea e prea multa, ca este neincapatoare, ca produsele naturii nu ar fi suficiente, cee ce reprezinta o contradictie, un fals pentru lacomii atat de abuzive ( o veche teorie a lui Malthus ). Prin studiu si programare, acestea se pot rezolva, fara a se ajunge la crize. Este spatiu si sunt bunuri suficiente, pentru mult mai multi decat suntem, doar trebuie judicios si umanitar distribuite, fara “ucideri”.
    Dar oare numai foamea, setea, frigul, seceta si cate altele ucid oamenii, copii, batranii si altii, toti la un loc, fara alegere ? Ar fi greu si cumplit sa faci contabilitatea, diferenta celor ucisi prin infometare sau alte lipsuri, cu a celor ucisi de milioane de gloante, tintite de unii impotriva altora, de cei zdrobiti de zeci, mii de tone de bombe cazute din burta avioanelor, sau a acelora ucisi prin acte de terorism, la gramada, fara alegere, stand la masa, la un concert, sau la munca ! Poate ar fi bine ca langa aceea masa simbolica, atat de potrivit pusa acolo, sa apara si gramezi de copii, batrani, civili, inghesuiti in cine stie ce subsoluri, pentru a scapa de plumbi, sau, eventual, de traznetul unei bombe ! Sau cei ce fug de gloante si bombe, dar se ineaca in oceane si mari, ori mor de lipsuri prin alte locuri Tragedia umana in prezent e ampla, are multe fatete. Si cat se cheltuie pentru arme, pentru bombe, pentru rachete !
    Acele multe rachete, cu tot felul de “raze”, poarta cu ele moartea, uciderile si la un cuantum urias. Si se tot pefectioneaza, privind viteza, “capacitatea”, “calitatea” explozibilului. Dar sa stam linistiti, pentru ca se avanseaza noi cuceriri, de data aceasta spatiale, pe unde se aude ca se si inchriaza locuri, spatii. Acolo se vor putea teleporta lacomii, ghiftuitii, imbuibatii Pamantului, putini, multi cati vor fi, de unde vor putea privi, prin cine stie ce luneta, cum bucati din Terra, mai mici sau mai mari, asemeni meteoritilor, se indreapta spre o planeta sau alta,amenintator. Dar oare cum vor fi alesi acesti reprezentanti ai Pamantului, acei merituosi ? Sau vor fi sositi acolo pentru cine stie ce chinuri de “Iad” pentru ceea ce au facut Pamantului ?!
    Consider ca omul este o fiinta “bidimensionala”; el are o dimensiune de consum , asemenea tuturor vietatilor de pe Terra si o alta de comportament, cu demnitate si solidaritate umana, cu inteligenta si gandirea cu care a fost inzestrat, cu spiritualitatea lui si pana cand aceasta a doua lui dimensiune nu va fi mult precumpanitoare primeia, prin care se si deosebeste de celelalte vietati ale Pamantului, exista acest pericol, este posibila aceasta ipoteza apocaliptica si raul se va tot adanci.

oferta-wise