Actualitate Cultură Social

Dor de țăranul născut, iar nu făcut! (Ileana Pisuc)

image_printPrinteaza
    Ileana Pisuc

Mă îndărătnicesc în a scrie despre un subiect perimat pentru unii, actual pentru mine, despre filonul pur al sufletului țărănesc, atît al graiului cît și al comportamentului. Despre a face diferența între țăranul născut și cel făcut.
Nu intru neapărat în rîndul celor foarte bătrîni, dar am avut parte de o „interacțiune” cu această clasă, zic eu, de nobili, numiți Țărani.
Țăranul de la sat, cu regulile lui, cu credințele lui, cu înțelepciunea lui, care toate la un loc izvorau din cu totul alte surse decît cele de azi. Niște surse ancestrale, perpetuate și păstrate cu evlavie din generație în generație.

Portul era port. Avea o simplitate aristocrată, albul și negrul, cele mai pretențioase culori, erau la baza straielor. În această austeritate cromatică totuși femeile iscusite mai înseilau cîte un fir de roșu, de verde, de galben și de albastru, care făceau diferența între straiele bărbatești și cele femeiești. Zadiile cu roșu și negru completau paleta de culori. Ochiul era odihnit și dornic de frumos, dar atît cît să nu devină obositor.
N-am să înțeleg „valul”, „tsunamiul” care în ultimii ani ne bîntuie, moda asta modernă care acaparează, exagerează portul neaoș și îl transformă în „niște costumații” de prost-gust și calitate îndoielnică.
Mă doare să văd cum se bagatelizează adevăratele valori. Gust o glumă bună dar urăsc bășcălia!
Munca adevărată a țărăncii, rîvna și talentul în a scoate adevărate perle din propriile mîini e luată în desuet.
Se fac programări la calculatoarele care „țes” pe bandă rulantă „cămăși țărănești”, pe ce culori vrei; pe roz pudră, pe mov, pe turcoaz etc., Exact culorile țărănești!
Acestea musai trebuie asortate cu zadii „gen” sumne, toate originale!
Pieptănăturile la fel; pe roz pe mov, pe blond, cu șuvițele ostentative la vedere (gen Giani din Las Fierbinți).
Unghiuțele false, buzele țuguiate, toate compun un tablou „original”, despre cum arată o țărăncuță română!
Facebookul abundă și inundă cu imagini cu titlul „Sara bună” sau Haida ha în Maramu”!
E mai mult noaptea minții să-ți închipui că așa sau prin așa ceva ne facem cunoscuți în lume ca țărani tradiționali. Nimeni însă nu protestează și nu comentează!
E o lume de forme fără fond!
Originalul este bagatelizat și este considerat depășit. Exact ca și cum ai da comandă unui pictor să-ți facă o Gioconda pe blond, cu cu buzele siliconate, cu sînii peste rochie sau cu o verigă în nas. Sau un „Car cu boi” tras de un Ferrari.
Ce atîta cramponare în vechi?!…

Am văzut o nuntă de motocicliști, cu cercei și verigi în nas și cu steagul mirilor pe umăr. Păi dacă ți-ai ales deja o ținută, o conduită, presupunîndu-se că deja ai evoluat, de ce să mai vrei să fii țăran? Credeți că-i așa de simplu?
Nici nu vă închipuiți de cîte secole a fost nevoie ca țăranul să fie definitivat!
La țăranul la care mă refer eu, toate lucrurile treceau mai întîi prin „filtrul” bunului-simț înnăscut și a fricii de Dumnezeu!
Curățenia trupească era legată de curățenia gîndirii și a conviețuirii cu ceilalți. Țăranul adevărat, la intrarea în gospodărie, își planta o poartă de lemn încrustată cu simboluri solare, cu colaci, cu flori, pentru ca acel/ acea care-i va trece pragul să se simtă onorat.
Acum în fața caselor se colectează dejecțiile rău mirositoare, în niște șanțuri betonate, infecte, de-ți vine să faci cale întoarsă!
Înainte, fiecare avea în fața casei săpată o fîntînă și o grădinuță cu flori. Acum fiecare și-a otrăvit fîntîna transformînd-o în decantor pentru dejecții, din care se ridică niște miasme care ucid orice boare de parfum și ucid ultima floricică din grădinuță.
Toate aceste anomalii eu le numesc „mutații nefaste”, care ne îngroapă mai rău ca niște bombardamente. Ni se strivesc valorile, filonul de originalitate și, din păcate, suntem percepuți ca un popor ciudat, cu port și obiceiuri bizare, pestrițe, împrumutate de nicăieri, cu construcții roz, mov, turcoaz, care se zgîiesc prin termopanele ieftine la turiștii rătăciți prin satele noastre…

Ileana PISUC

Foto: Ion Mariș

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată.

  • Nu sunt de acord cu multe din afirmațiile dvs., dar vă înțeleg pornirea.
    Se zice că cei din generația X neagă tot ce e în prezent („pe vremea mea era bine și frumos, acum totul e greșit și urât”), cei din generația Y sunt între două lumi („pe vremea mea era mai frumos, dar încă mai găsim și azi lucruri faine, rar, ici și colo”), iar cei din generația Z iau lucrurile, senin, așa cum sunt („e extraordinar, iată că unii poartă costume arhaice, iată că mai există încă porți și case de lemn” etc.).
    Legat de costum: greșiți, ținuta tradițională a fost mult mai variată decât credeți (până și azi avem cca 23 de variante diferite ale costumului maramureșean), apoi a avut multă cromatică (avem, ca dovadă, costume vechi salvate, imagini de epocă vechi și de 200 ani etc., priviți cojoacele pline de culoare de pe Mara, Iza de sus, Tisa etc., apoi zadiile erau, și demult, galbene, verzi, albastre, cafenii etc. în funcție de sat ș.a.m.d).
    Azi, în Maramureș, sute de femei cos manual, migălos, vreme de luni de zile, pe pânză țesută în ‘teară’, fir cu fir, cămeși de tip vechi. Sute!
    Nicăieri în Europa și America de Nord nu mai există așa ceva și, mai ales, la o asemenea scară…
    Iar „sumnele” și năframele de material tip industrial sunt atestate cert din anul 1821, nu de ieri…
    Apoi, costumul a cunoscut modificari continue și va continua să o facă atâta timp cât Maramureșul va fi viu și va avea creatori. Aveți idee cum arăta cămașa și coafura fetelor în anul 1900, spre comparație cu 1970?
    Tinerele care poartă costume populare de secol 21 trebuie apreciate și ele, așa e moda acum, o fac la modul serios, cu respect și fără intenția de a-și bate joc. Felicitări că o fac și că au păstrat anumite punți de legătură cu ancestralul! Cum ar fi de ar abandona complet costumul popular?
    Și, mai avem, pe lângă ele (și, de multe ori, tot ele!) o mulțime de purtători de ținute și de costume arhaice, știați?
    Mă opresc aici: extraordinarii noștri maramureșeni nu merită așa caracterizare…
    Ați zis: e „noaptea minții să-ți închipui că așa sau prin așa ceva ne facem cunoscuți în lume ca țărani tradiționali”?!
    Profesia mea este să prezint vizitatorilor străini exact „așa ceva”! Și nici măcar unul nu a rămas dezamăgit… Nu mai departe de alaltăieri am făcut-o cu televiziunea națională poloneză. Și au fost încântați! Duminica trecută Maramureșul s-a prezentat cu „așa ceva” pe The Wharf, în Washington DC. Și i-a lăsat pe toți cu gura căscată (în sensul pozitiv)…
    Ce să mai zic? Mergeți să cunoașteți Maramureșul rural de azi, cel profund, cu bunele sale (că de rele, e plină lumea). Și încercați să apreciați ceea ce are bun, și, dacă puteți, fără jigniri… Cred că ați avea mai mult de câștigat.
    Cu stimă,
    Teofil Ivanciuc

    • Departe de mine gîndul de a intra în polemică cu d-voastră, vă respect opiniile, fiind o personalitate recunoscută în materie de etnografie, port și meșteșug maramureșean.
      M-am simțit puțin urecheată , exact ca și cînd (în alte vremi), George Enescu l-ar fi luat la întrebări din Teoria muzicii, pe Gheorghe Cioată și acuzat că, cîntă după ureche.
      Recunosc, nu sunt un documentarist care să consulte arhive cu date seci scrise de alții, eu fiind doar un simplu observator profan care redă ceea ce vede.
      Dreptul la o opinie liberă fiind garantat, îmi permit să menționez următoarele aspecte:
      – prin ceea ce scriu , nu am intenționat niciodată să aduc jigniri nimănui, e doar felul meu mai hîtru de a mă exprima;
      – sunt doar un receptacul care redă ceea ce vede și trage semnalul de alarmă atunci cînd ceva depășește măsura;
      – niciodată nu voi fi de acord cu a încuraja jumătățile de măsură și noțiuni ca: puțin fals, puțin plagiat, păcat nevinovat, furtișag etc.
      Mai ales în cultură ar trebui să nu se încurajeze surogatele (nici măcar de „amorul artei”). Dimpotrivă, să fie taxate atunci cînd trebuie!
      În rest, numai de bine!
      Cu aleasă considerație,
      Ileana Pisuc

oferta-wise