Ziua de 9 martie – sărbătoarea celor 40 de mucenici – este prin tradiție și ziua de pomenire a martirilor și mărturisitorilor creștini din temnițele comuniste. Mai recent s-a introdus prin lege ziua de 14 mai ca zi oficială de comemorare a victimelor comunismului, inițiativă pe care o salutăm fără rezerve, ca un act de normalitate din partea statului român. Cele două ocazii de respectuoasă aducere aminte nu se concurează ci se completează, prima având mai mult caracter spiritual, cea de a doua un caracter civic, ca două fațete ale aceleiași realități, rezistența anticomunistă având în România o dimensiune profund creștină.
Dezvelirea și sfințirea la 21 februarie a plăcii memoriale de la Colegiul Național „Dragoș Voda”, eveniment fericit, inițiat și patronat de Asociația sigheteană „Firul Vieții” (dar la care au contribuit mulți oameni de suflet, de la factori de decizie instituțională pâna la opinia publică activă a municipiului Sighetu Marmatiei) constituie un „moment astral” al orașului nostru (pentru a folosi expresia lui Stefan Zweig). Eroii luptei anticomuniste, asasinați și îngropați în morminte fără cruci sau ferecați în lanțuri și hrube întunecate zeci de ani apoi terorizați și obligați la tăcere alte zeci de ani, ieșiți la lumină cu tâmplele albe după 1989 dar fără recunoștința națiunii ale cărei noi autorități, centrale și locale îi ignorau sau îi disprețuiau, căutand motive să le umbrească idealul și jertfa curată, acești eroi – elita intelectuală și morală a tineretului maramureșean în frunte cu dascălii de excepție, luminători cu cuvântul și cu fapta – s-au întors în sfârșit acasă!
Numele lor înalță prestigiul liceului „Dragoș Vodă”, dimensiunii științifice și culturale remarcabile a acestei citadele a învățământului sighetean adăugându-i-se titlul de noblețe de focar al rezistenței anticomuniste (pe locul doi pe țară, fiind depășit numeric doar de liceul „Radu Negru” din Făgăraș), rezistența care a salvat demnitatea poporului român în fața lui Dumnezeu și a istoriei!
Fiecare nume de pe placă are propria rezonanță și transmite un mesaj pentru generația de azi. Cinstind figurile lui Ioan Bilțiu Dăncuș sau Grigore Rițiu ne regăsim în lupta pentru unitate națională românească, omagiind pe Vasile și Ion Popșa, Gheorghe Rednic, Găvrilă Coman sau Ioan Virag ne identificăm cu sacrificiul suprem pentru libertate în fragedă tinerețe, meditând la suferința lui Constatin Rad, Ion Motrea, Vasile Dunca sau Gheorghe Bulacu înțelegem drama familiilor persecutate, prin Nistor Man și Găvrilă Iusco admirăm dârzenia de a înfrunta răul, prin Gheorghe Andreica, Aurel Vlad și Ioan Ilban omagiem efortul constant de a face cunoscut adevărul, prin Ioan Dunca și Gheorghe Bărcan apreciem pe lângă jertfa personală și talentul literar în slujba memoriei,… iar Aurel Vișovan, cel care în cei 16 ani a parcurs aproape tot traseul sinistru al pușcăriilor comuniste, va rămâne în memoria națională mai ales prin tulburătoarea mărturie a iadului de la Pitești, depășit doar prin miracol dumnezeiesc. Și lista poate continua… biografiile dureroase dar fascinante așteaptă să fie descoperite de tinerii de azi, în primul rând de actualii elevi ai CNDV, responsabilizați de frumoasa moștenire pe care o au de dus mai departe.
Prin jertfele sale nobile și luminoase, Sighetul se regăsește pe el însuși!
preot prof. Marius Vișovan
Dupa lupte de durata, s-a reusit, in sfarsit, sa se fixeze si sa se sfintesca, in 21 februarie 2022, zi cu semnificatie spirituala, pe un mic spatiu al CNDV Sighet, Tabloul Simbolic a celor ce au lupta si s-au jetfit, pentru credinta, neam si tara. S-a invins impotrivirea acelor ce au trait si inca mai traiesc probabil, unii, in optica altor timpuri. Altii, de buna credinta, s-au opus pentru ca in acestia mai persista teama de mai demult, ce facea pe om „mic si tacut”, in apararea adevarului. „Dar e bine cand totul se termina cu bine”, asa cum spune un dicton romanesc, sanatos.
Din cei inscrisi pe acel onorabil tablou, au mai ramas in viata cat se numara la o mana degetele si curand se va vedea, sub acesta, doar o luminita de parastas, in anumite zile, amintind de toti cei care au fost odata in viata si nu mai sunt.
In lupta lor, unitara, suferintele, grele toate, s-au intins pe o larga scara, unele depasind orice limita, fiind unice in lume. Ceea ce este insa important, e faptul ca alaturi de aceste cumplite chinuri, crestea in inima si sufletul fiecaruia, cu cateva exceptii, o „bucurie imensa,” o „bogatie spirituala”, peste lume, care nu se diminuau nici daca trebuia sa le duci cu ei in vesnicie: erau „recompensate” suferintele.
Tabloul este restrans, am putea spune simbolic, pentru ca suferintele indurate au fost ample, cuprinzand si sotiile, copiii, nemurile, prietenii, acestora si altii. Deci el reprezinta simbolic Maramuresul in suferintele lui, pe toate Vaile, Campurile si Muntii acestuia.
Dar cei disparuti in atata anormalitate umana, sub „batele” ideologiei comuniste, mai inainte a celei naziste, ideologii de dictatura, acuma suntem „amenintati” de o alta dictatura, dictatura „putinista”, ce vrea sa-si raspandeasca ideologia ei si sa cuprinda toata Europa, tot cu o morala fara credinta sau cu una formala, care ucide cu sange rece, copii, batrani, civili. Sunt vremuri mult mai periculoase.
Dar cum suntem sub patronajul Asociatiei „Fiirul Vietii” din Sighet, speram ca tinerii de azi vor sti sa aleaga in mersul lor binele, sub toate aspectele lui si vor feri societatea romaneasca de traumele prin care a trecut.
Va multumim, domnule profesor Barcan ! Va asteptam la Dragos Voda !