Actualitate Editorial

Există libertate de exprimare în România? (autor, Marius Vișovan)

image_printPrinteaza

Nu-l pot uita pe Victor Ponta purtând tricoul cu chipul lui Che Guevara… public, vizibil, ostentativ, în diverse situaţii… unul dintre miturile extremei stângi mondiale care încerca să spele imaginea osificată şi dezgustătoare a monştrilor îmbătrâniţi în rele Stalin, Mao, Brejnev (şi lista e lungă, până la recent răposatul „patriarh” comunist Fidel Castro ) cu figura unui revoluţionar idealist, generos, veşnic tânăr şi curajos care refuza instalarea comodă la putere asumându-şi mereu noi riscuri şi plătind cu viaţa pentru idealul său. Dar dincolo de imaginea cosmetizată, cine a fost comunistul latino – american Ernesto Guevara, supranumit Che? Un criminal notoriu, un instigator permanent la violenţa politică şi ideologică, care în opoziţie practica terorismul contra statului iar ajuns la putere în Cuba a practicat terorismul de stat ordonând şi organizând serii de execuţii contra adversarilor reali sau potenţiali, declarând fără jenă chiar şi la ONU că va face aceasta cât va considera necesar! O personificare a urii şi a crimei care, dacă nu era lichidat în Bolivia în 1967 ar fi continuat să ucidă încă multă vreme pe mai multe continente !

Iar Victor Ponta nu era un om al străzii sau un student naiv care a primit un tricou de la cineva, el era la ora aceea preşedintele unui partid important, apoi prim ministru şi candidat la preşedinţia României şi îşi asocia ostentativ imaginea cu sinistrul criminal comunist!  Cu siguranţă, o bătaie de joc pentru democraţie şi o ofensă pentru milioanele de victime ale comunismului din România. Dar nu a fost urmărit în justiţie iar condamnarea morală din partea societăţii civile, dacă  a existat, nu s-a auzit mai deloc. Libertatea de exprimare în România pare a fi extrem de largă… dar nu pentru toţi.

Cu totul altfel stau lucrurile când e vorba de repere istorice considerate „de dreapta” şi nu de peste Ocean, ci ale noastre, româneşti. Cei exterminaţi în temniţele comuniste (cu puţine excepţii oameni „de dreapta”, cel puţin din perspectiva autorităţilor) batjocoriţi şi torturaţi, înfometaţi şi traumatizaţi, unii ucişi iar alţii supravieţuind ca nişte epave umane, au suferit încă zeci de ani după aceea şi condamnarea morală şi marginalizarea socială (inclusiv urmaşii lor, sub diverse forme) sub eticheta de „criminali de război”, „duşmani ai poporului”, „fascişti”… toate fiind false în imensa majoritate a cazurilor, dar lăsând urme adânci în opinia publică, cetăţeanul de rând neavând cum verifica acuzaţiile, orice opinie alternativă fiind interzisă. Unii au fost savanţi sau militari de carieră, alţii teologi, scriitori, medici sau profesori eminenţi, iar foarte mulţi ar fi ajuns valori consacrate dar tinereţea le-a fost retezată în temniţe şi lagăre… pentru regim, cu toţii erau doar „bandiţi”…

După ‘90, cu singura televiziune încă puternic dominată de neocomunişti şi cu foarte săracele organe de presă independente, românii cer dreptul la informaţie necenzurată, iar foştii deţinuţi politici (atâţi câţi mai trăiau) cer dreptul să se exprime public, să spună adevărul despre comunism şi despre idealurile în numele cărora s-a opus comunismului, atâtea decenii supuse mistificărilor în scopul demonizării. Încet, cu greu, românii încep să afle despre evenimente, atitudini, personalităţi, curente de gândire, ce le fuseseră complet ascunse până atunci sau să le vadă în altă lumină decât cea în care le fuseseră oficial prezentate. S-au publicat cărţi despre închisorile comuniste (în tiraje mici, fiindcă resursele financiare erau reduse), au mai apărut mici interviuri sau documentare, unii tineri au mai avut privilegiul de a cunoaşte personal pe eroii luptei anticomuniste, acum, la apusul vieţii. În ciuda mijloacelor disporporţionat de reduse faţă de istoria oficială (care continua să susţina o mare parte a propagandei comuniste, sau să spună unele adevăruri doar la subsolul paginii) curentul de recunoaştere publică a jertfelor anticomuniste şi chiar aura de sfinţenie a unor personalităţi spirituale din închisori a tot crescut, găsind ecou în lumea cultural – artistică (fecundând poezia, proza, teatrul şi chiar unele producţii cinematografice), în cultul oficial sau semi – oficial adus în Bisericile româneşti unor deţinuti politici de mare profunzime morală numiţi generic „sfinţii închisorilor”, în lucrările ştiinţifice ale unor istorici tineri, în deciziile unor autorităţi locale de a conferi nume de străzi sau de instituţii, de a amplasa statui sau plăci memoriale, etc. (recentele evocări ale senatorului Lavric aduc ca noutate faptul că sunt rostite în Parlament, dar fenomenul e mult mai vast şi mult mai vechi).

Dar… s-a dorit blocarea acestei evoluţii şi sufocarea brutală a acestei afirmări a libertăţii şi regăsiri a demnităţii româneşti. Într-un context complicat şi cu multe complicităţi, clasa politică nu a avut altceva mai bun de făcut decât să emane legea 217 din 2015 care blochează printr-o sumă de interdicţii confuze dar agresive aproape orice libertate de analiză, afirmare sau manifestare publică a istoriei recente sub ameninţarea puşcăriei sau a unor amenzi devastatoare. Legea permite şi chiar instigă la demolarea sau demontarea unor repere din spaţiul public, interzicerea unor publicaţii, şantajarea autorităţilor locale sau centrale, interzicerea omagiului adus la diverse nivele unor deţinuti politici, o adevărată vânătoare de cuvinte, simboluri, persoane sau repere publice. Deci libertatea de exprimare a fost şi este foarte mult restrânsă. Schimbările jenante de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului sunt şi ele o consecinţă evidentă, această instituţie trebuia anihilată sau făcută inoperantă, la fel şi eliminarea din funcţia guveranamentală a domnului Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. O altă consecinţă este legea 232 din 2020, care modificând o lege bună deja existentă a introdus discriminarea între urmaşii deţinuţilor politici, privând un procent mare dintre ei de drepturile oferite de legea precedentă.

Dar Sighetul, este el un spaţiu al libertăţii de exprimare? Legile de la Bucureşti operează şi aici, cenzura şi auto – cenzura funcţionează pe temele deja amintite. Şi totuşi, prezenţa în oraşul nostru a Memorialului Victimelor Comunismului, instituţie de prestigiu euopean, cu peste 100.000 de vizitatori anual, înclină mult balanţa în favoarea adevărului, vechea propagandă bolşevică nu are şanse în faţa atâtor dovezi clare, ştiinţific organizate şi prezentate şi la îndemâna oricui. Nici la Memorial nu se spune chiar totul (o anumită discreţie prudentă a fost necesară de la început, în anii ‘90 mulţi dorind ca proiectul să eşueze), dar se spune foarte mult şi se spune bine. Iar locuitorii Sighetului şi maramureşenii în general au fost poate (statistic vorbind) mai greu de spălat pe creier, de aceea la Sighet am simţit mereu adieri de libertate nu doar în discuţiile private sau de cafenea ci şi în presa locală ( „Salut, Sighet!” este un exemplu nu perfect, dar foarte bun). Rămâne desigur marea decepţie din 2014 (culmea, înainte de legea 217 sus amintită) când un amestec de şantaj neoficial, duplicitate, frică şi politica struţului au dus la demontarea ruşinoasă  a plăcii comemorative a tinerilor anticomunişti de la Liceul „Dragoş-Vodă”. A fost un moment când pătimitorii temniţelor au simţit că li se mai dă o palmă… Placa aşteaptă răbdătoare, la mine acasă, ziua libertăţii depline.

Deci, există libertate de exprimare în România? În privinţa contestării deciziilor sau politicienilor actuali, da. În privinţa reperelor esenţiale ale devenirii neamului românesc, nu. Sau prea puţin…

 

Preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

8 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Inainte de 1990, in perioada unui aproape jumatate de secol, comunistii, de la un numar de 800 de ilegalisti, ajung sa devina stapani si conducatori ai tarii, dupa numai 2 ani, care erau in realitate un paravan, manechini, in fata comunismului sovietic, hraparet, care conducea totul. Atunci, actiunile se faceau macar pe fata, cu brutalitati si crime, adunandu-i pe toti opozantii faradelegilor cumplite, elitele spirituale, politice si administrative ale tarii, in inchisori speciale si lagare de munca de exterminare, cu milioanele, o mare multime fiind dusi fara intoarceri. Au umplut locatiile inchisorilor, a minelor, zonelor si stufariile dobrogene, de cadavre, in numarul nestiut al timpurilor, ascunderilor, falsificarilor.
    Atunci cand se credea ca am scapat, printr-o stralucire vremelnica de eroism, nemaiintalnita, in admiratia lumii intregi, ne-am lasat acaparati si pacaliti, naiv, de o gasca de falsificatori, de ideologia iliesciana de „curatare” a comunismului, care ne-a dus si ne-a adus unde suntem. Este extrem de dureros cum jurnalisti crezuti de demnitate si onoare, isi schimbau stapanii de la o zi la alta, pe cantitati de valuta si functii, cum revolutionari de frunte se intreaba : „ce cauta dl Iliescu aici ?”, atunci cand a fost chemat sa raspunda de crimele facute in Instanta, prin decizii directe sau influente. Pentru ca i s-a permis, fara justificarea cuvenita, sa devina un imens proprietar, de proprietati enorme, agrare si financiare, profitand de haosul politic si economic, creat de noua si dubioasa ideologie instalata, fara a se gandi ca victimele multe se rasucesc in morminte, cand au auzit aceasta intrebare.
    Acuma multimea faradelegior uluitoare se face mascat, pervers, in „miez de noapte”, pe „repede inainte”, sub masca : „alta intrebare”,lasand, buimaci si deslanat, sa se desfasoare Faradelegea in toata larghetea ei.
    Putini, extremn de putini, din cei ce au fost beneficiarii sistemului, nu mai sunt si a ramas grosul lor si a urmasilor acestora, ca beneficiari si folositori ilegali a tuturor avantajelor, inca sporite, a bogatiilor tarii, daca ce ai ramas se mai poate numi bogatie.
    S-a contiunuat, sub forma unor „artificii” de Legi si Faradelegi, pastrarea avantajelor elitelor politice si pastrarea nedreptatilor pentru cei ce si alta data au fost pesecutati sau exterminati, sub diferite forme
    O mare nedreptate s-a facut colectivistilor, pentru care, la unii, li s-a acordat o minima pensie de cateva sute de lei, pentru ca ei „n-au cotizat”. O mare eroare ! Ei au cotizat din plin prin munca si produsele obtinute, de care Staul era beneficiar, cu proprietatile confiscate, iar cu acele produse au achitat, de nu stiu cate ori, cheltuielile de razboi date rusilor. Un exemplu il dau din comuna noastra, Salistea de Sus, unde ziua de munca in colectiv era de 4 lei/zi , cu munci grele, vara si iarna, fara concedii. Daca lucra luna plina, putea primi 120 lei/luna, in timp ce un invatator avea salariul de 600 lei/luna. Din cele 30 de arii, de langa casa, ingrijite, se mai ajutau cu porumb, cartofi, fasole s.a. , vai de capul lor, atunci si dupa aceea. Din ce sa cotizeze, ca statul i-a luat totul : munca, propritatile, drepturile, atunci si dupa aceea ?
    O alta nedreptate s-a facut si se face este pentru fostii detinuti politici. Chiar drepturile vizate prin DL nr 118/1990 au fost partial si formal respecta-te, desi viza doar prejudicii materiale. Biletele de odihna anuale, prevazute, era doar o parte nesemnificativa, medicamentele garatuite erau numai partiale si multe excluse, ori pentru altele se plateau diferente de pret, de la cea mai mica valoare. Inanul 2003, mi se pare, s-au suprimat toate compensatiile si gratutatile de medicamente pe 3 luni, cu victime pe capete. Intr-un Decret din 1962, desigur revizuit, se prevedea remunerarea muncii pentru fostii detinuti politicii si aceasta era uriasa, de exterminare. De ce nu s-a aplicat Legea si nu s-a considerat valoarea reala a punctului de pensie. S-a acordat, „ca beneficiu”, salariul minim pe economie, care dadea cam 0,4-0,5 a valorii punctului de pensie. Dau exempliu meu, cu solicitari de drept respinse, in Faradelege. Desi fara Mandat de arestare, fara vre-o Hotarare a unei Instante, am suferit detentie (Ilegalitate crasa), exmatriculari ilegale, restrictii domiciliare de aproape 12 ani, iar pe cei 12 ani am valoarea punctului de pensie fiind intre 0,3-0,4 puncte medii anuale. O alta discriminare evidenta, afisata, in abuz : Legea pensiilor se prevedea pentru anii dinainte anului 1962, valoarea 1 a punctului de pensie, pentru cei ce nu aveau valoarea salariului, ci numai adeverinta ce vechime, sau aveau salariul mai mic ca cel mediu pe economie. De e nu se aplica si detinutilor politici , mai ales ca ei rrealizai 2-3 salarii medii pe economie?
    La Tribunalul de la Nuremberg s-a stabilit care sunt considerati criminali de razboi si organizatiile de nuanta fascista. De se constituie peste aceste Decizii alte acte normative in diferite locatii, pentru a executa nedrepte persecutii ?
    S-a putea indica un singur act de jignire sau lovire a unei singure persoane dintr-o comunitate minoritata din partea vreunei persoane din grupul elevilor inchisi, a caror placa comemorativa a fost batjocorita, prin smulgerea brutala si ilegala de la locul ei omagial ? In schimb, s-ar putea evidentia tratamentul crud, bataile pana la mutilare a unora dintre acei elevi, din partea unor ofiteri de etnie minoritara, aflati cred in toare sediile de Securitate din tara. Abuzuri afisate in acest fel si acuma ? O alta nedreptate uriasa, pe plus, se face titularilor de pensii speciale si de peste 100 mii lei, cu sporuri speciale, cu timp minim de activitate (varsta de 45 de ani !). Merg unii acasa cu geamantane de bancnote, cu cativa ani de activitate, altii, care trag la „saiba” si peste 40 de ani, isi duc la familie cateva bancnote intr-un portmoneu. ilegalitati pe fata. Si mai sunt multe altele.

    • NU există libertate de exprimare deoarece tot ceea ce nu le place „unora” va fi blocat . Până când și pe paginile acestea sunt „favoriți” și nedoriți …..
      Se tot bate-n toacă cu „Comunismul” și crimele acestora , deși pentru cei ce au studiat acea orânduire Socială știu exact că de fapt NU Comunismul a fost „Ucigașul” ci omul în sine.
      Desigur că acea doctrină comunistă le-a permis unora , fiind interpretată greșit , respectiv după cum o vroiau acei ce au executat acele crime , și toate aceste crime au fost făcute în perioada comunistă , atrăgând bineînțeles ,ura și disprețul acelei perioade și totodată , ura față de comunism.
      Sunt atâtea de spus în ceea ce privește perioada comunistă , încât unora le e dor de un Ceaușescu……
      Mai ales când vedem ce , crime „legale” fac cei ce azi ne conduc…..

      • Comunismul nu a fost interpretat gresit, exact asta au dorit Marx, Engels, Lenin , Stalin….violenta in masa facea parte din doctrina, lichidarea adversarilor politici facea parte din doctrina, eliminarea aliatilor politici deveniti nefolositori ( tovarasii de drum ) facea parte din doctrina, eliminarea lui Dumnezeu din societate si din sufletul omului facea parte din doctrina…
        Al doilea razboi mondial a fost dorit de Lenin inca din 1920, numai prin masacrarea reciproca a statelor capitaliste putea comunismul birui la scara planetara…. si Stalin atat a manevrat pana l-a obtinut si l-a castigat…

        • Domnule Vișovan, ceea ce d-voastră ați scris mai sus mă lasă aproape fără cuvinte și totodată mă întristează, deoarece ceea ce scrieți este total eronat. Sincer să vă spun, de la o persoană de calibrul dumitale mă așteptam la ceva mai „șlefuit” și cu un conținut plin de adevăr, indiferent cât este de amar acel adevăr.
          Dacă d-voastră îmi arătați un pasaj în doctrina comunistă unde este scris să-ți ucizi aproapele numai din motivul părerilor politice sau sociale, diferite, sau să-l elimini pe Dumnezeu, așa cum scrieți d-voastră, am să plec capul. Până când și Lenin se ruga la Dumnezeu… vezi „Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919” sau în cartea „Imperialismul stadiul cel mai înalt al capitalismului”. Dar părerea mea este că și d-voastră ați înțeles doctrina comunistă exact ca cei care au folosit-o în scopuri meschine, bolnave, criminale. Nu mă voi adânci în detaliu la doctrina comunistă deoarece însuși cuvântul comunism mă întristează și îmi dă fiori reci, dar nu din cauza doctrinei comuniste în sine, ci din cauza tuturor evenimentelor întâmplate în acea perioadă.
          Cei enumerați de d-voastr, cu oarecare excepție a lui Stalin, au fost oameni cu o inteligență deosebită, excelenți prin gândire. Dar fiecare înțelege și interpretează după bunul plac, exact ca cei ce aveau puterea în perioada comunistă…..
          Cu respect!

          • OOOAAAAUUUUU ……… jos pălăria D-le Petran!!!!!……
            Sunt impresionat de felul în care a-ți expus și arătat această Temă Socială ,precum și pregătirea D-voastră din punct de vedere moral , de a lupta împotriva celor care încearcă să ascundă slăbiciunile sociale , politice și morale ale ¸¸conducătorilor și vânzătorilor de Țar㸸 și de neam ,de azi , punându-le pe seama unei perioade de tristă amintire , ale poporului Român
            Sunt student la Drept (Civil și Economic) în Cluj și încerc să caut o Temă a doctoratului , mi-ar face o mare plăcere să stau cu D-voastră de vorbă pe Temele arătate mai sus. …. Redacția î-mi cunoaște datele de Contact. (bineînțeles dacă est e posibil)
            Mulțumesc!
            Cu profund respect !

  • 99% din Presa lumii este corupta si mincinoasa. Totul este condus din umbra de cei ce au banul si puterea la indemana.
    Culmea este ca , chiar presa face valvataie cat de corupt este politicul la cote inalte.
    Nu , nu este nici o libertate de exprimare , si nici nu va fi vreodata.

oferta-wise