Actualitate

Ion Mariș – 60 de ani – o vârstă scânteietoare! La mulți ani!

image_printPrinteaza

Toți cei care te cunoaștem sau cel puțin asta pretindem, știm că nu-ți place publicitatea, că nu-ți place ție, ca om, să fii în lumina reflectoarelor, că ești adeptul faptelor nu al vorbelor.

Dar, fiind vorba de o vârstă rotundă, îmi permit să-ți urez public: La mulți ani! (Brîndușa Oanța)

***
Ce verde este Valea ta …
Cum aș putea să-l surprind pe un fost elev de-al meu care trăiește frumusețea unei vârste bogate și care, ca mulți alții din clasa lui, au făcut să mă simt fălos, că le-am fost dascăl, diriginte pe la 31 de ani?
Poate doar spunându-i (parafrazând acum și pe parcurs, titlul unui roman și film-cu Oscar) cât de tulburătoare, cât de luminoasă, cât de proaspătă a fost valea tinereții mele atunci, alături de ei,datorită lor, acelor adolescenți care visau – pe bune – cu inteligență și cu încredere în sine, să lupte pentru visul lor.
Apoi, și el și ei, au rămas atâta amar de vreme, să înverzească cenușiul din jur cu mintea și cu sufletul, peste tot amarul vremurilor și al sorții.

Dragă Ionică Mariș,
Te îmbrățișez cu tot ce nu pot spune îndeajuns cuvintele mele despre sufletul tău frumos, generos, și mereu verde ca „Valea” împlinirilor tale.
Lecția de cultură și de omenie dedicată Sighetului, sighetenilor (și nu doar lor) este de 10 binemeritat, cald și provocator. Îți mulțumim!
La mulți ani!
Gaudeamus igitur! (Prof. Alexandru Mărculescu)

***
Gânduri la 60+, în zona înțelepților – o prietenie de o viață care a început în clasa întâia și continuă în aprilie 2021 când amândoi am pus mâna pe această bornă de „60”
Este ușor să scrii la mai puțin de o săptămână, când eu avantajat de mica diferență de timp am pus primul picior pe acest Pământ, despre bunul prieten Ion Mariș, care mai are 2 zile până la acest moment al cursei. Pot să încep cu o rugăciune către Bunul Dumnezeu, care rânduit lucrurile să ne întâlnim atunci (în 1961), și să creștem cu multe gânduri , pasiuni, sentimente și realizări comune. Acum câțiva ani ne-am propus să așezăm în inimile cititorilor și prietenilor noștri un volum de poezie comun, intitulat „55”. Era tot o bornă. Nu s-a realizat dar avem deschiderea muncii viitoare – un volum comun, poate „65” sau „70”?
Ionică a avut drumul unui om bun, pe care l-a consolidat în fiecare zi. A făcut acea faptă bună pe care trebuie să o facem în fiecare zi și care ne apropie continu de inima celor din jur. Scrierea poeziei este o îndeletnicire veche a lui, încă din școala generală. Așezarea cuvintelor în volumele: „Autostop printre gânduri (2016), „Salut, Sighet!” (2016), „La masă cu președinții” (2016), „Vesperare” (2017), „Ultimul poem” (2019) și sutele de pagini de publicistică în „Salut, Sighet!”, îți îngăduie să faci analize literare, sociologice, psihologice , de comunicare și inginerești. Dar cel mai important lucru, să te apropii de el și să culegi roadele muncii lui.
Pentru mine postfața scrisă de Ion Mariș la volumul aniversar dedicat activității mele (aprilie 2021) cu titlul „Respiro” la borna 60. O evaluare (ne)sentimentală!”, înseamnă mult despre noi doi ca prieteni. Lucruri, fapte și sentimente pe care eu vreau să le întăresc cu un liant (nu știu care este cel mai bun) pentru o vecie.
Drumul tău Ionică, este ca și drumul apelor, ai ales albia, dar de câte ori apele s-au învolburat ai găsit calea naturală de reversare peste întinderile din jurul tău fără a provoca catastrofe. Ai ajutat pământul să rodească pomul cunoașterii sentimentale ca în ultimele poeme…(83).
Ce-ți pot dori mai mult, Ionică?!… Vreau să rămânem prieteni până la capătul drumului și după, dacă se poate. Sunt și eu pregătit să descifrez proiectele tale viitoare și acolo unde voi putea să revin ca prieten de nădejde, așa încât să așezăm următoarele borne cât mai vizibile, să ne vedem mereu, cu bine. Să înfruntăm curajoși și viguroși anii ce vin, și să scriem poemele vieții la … infinit.
La mulți ani, Ionică! (Alexandru Ozunu)

***
Dragul meu Ion!

La vîrsta asta scânteietoare (Pbec = 60 Watt),
– omul nu mai are chef să alerge încă un maraton;
– nu tinde să înoate km-i lungi;
– nu-l duce mintea să fugă cu paznicul în spate din cireşul grădinii gostatului.
La vîrsta asta a Ta, a noastră, cred că ai obţinut multe şi multe! Tu le ştii.
De aici încolo îţi doresc, ca acele puteri si daruri (fizice și psihice) pe care le birui astăzi să le ai şi în anii următori!

La mulţi ani, Prietene! La mulţi ani, Ioane! (Bandi şi Familia – Budapesta)

***
Prietenul meu drag,
Când m-ai ajutat prima dată abia depășeai 30. Le sunt recunoscător multor oameni, dar dacă TU nu ești /nu erai, nu aș fi fost admis niciodată la Universitatea din București și acum nu aș fi profesor universitar la Budapesta … în calitate de șef al biroului marketing de la Șuruburi mi-ai rezolvat delegații ca să am cazare și confort în timpul examenelor de admitere… Chiar și după aceea – m-ai sprijinit oriunde și oricând, ai organizat expoziții pentru mine, ai scris articole despre mine, mi-ai păzit cariera… Nu voi uita niciodată!!! Nu sunt genul care să aibă modele /pilde/ idoli concrete, dar TU ești unul dintre puținii oameni al căror drum în această viață, responsabilitatea față de societate și acest trai este admirabil. Ești un om care merită urmat cu atenție!
Simbolic – în preajma deciziilor și acțiunilor mele – de multe ori ești alături de mine. Mă întreb: Oare ce ar face Ionică (?!?). Știu răspunsul bun, fără să te întreb, căci am avut timp sa te admir. Nu pot să cred că – în zilele noastre – cineva poate să fie atât de altruist, empatic, util, bun și pe deasupra și talentat. Îți doresc să poți da în continuare societății mult, dar aș dori să primești și tu ceva, un pic mai mult. Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă Ionică, azi, de ziua ta și la fel în zilele obișnuite. (Attila Cosovan – Budapesta)

***
60 de ani! Am trecut de cifra asta. Sunt norocos! Ne trezim dimineața și suntem norocoși pentru asta. Zâmbim, ne întristăm, ne salutăm, bifăm realizări și ne croim noi proiecte, luptăm pentru ele. Și iarăși, și iarăși … Să zicem că 60 este un reper? Hai, să nu! Este un număr de care se trece și, la fel și peste cele ce vor veni. Da, este vorba despre domnul Ion Mariș, Ionică Mariș îi zic, cunoscându-ne de multă vreme, căruia îi doresc să fie puternic, cum a fost și până acum, să aibă puterea și motivația de a zâmbi întru sănătate și realizări. La Mulți Ani, Ionică Mariș! (Gheorghe Mihăiescu)

***
La mulți ani Ionică, multă sănătate îți doresc! Dumnezeu să îți călăuzească pașii și sa îți lumineze zilele. Voi fi mereu alături de tine la fiecare pas. Cu mare drag te îmbrățișez. (Vasile Godja)

***
Dragul meu prieten,
Știu că aniversările trebuie să fie ceva special, ceva deosebit. Știu că pentru tine anul acesta nu este așa, știu că ți-e greu și nu ai poate chef de urători. Dar în anul care a trecut și pe care eu îl consider cât o viață, am reînvățat că e important să te bucuri pentru oamenii de lângă tine, să le fii aproape la bine și la greu, să le întinzi o mână atunci când au nevoie, să le spui că ții la ei și, chiar la distanță fiind și cu tot felul de reguli, Oamenii rămân Oameni. A, și să nu uit, forța unei comunități stă în Oameni ca tine.
La mulți ani! (B_ela)

***
…un răzvrătit potolit, stăpânul umbrei sale

Mă gândesc când, unde și în ce împrejurări l-am cunoscut pe Ion MARIȘ. E mai tânăr decât mine cu zece ani – asta-i sigur, și ca urmare în anii de liceu nu am avut cum să-l cunosc. Nu l-am cunoscut nici în anii lui de studenție, deși eram amândoi „sigheteni”. Și totuși sunt câteva decenii bune de când ne-am cunoscut…  Asta s-a întâmplat pe undeva prin anii ’70. Eram proaspăt instructor-metodist la Casa de Cultură a municipiului și organizam Festivalul-concurs de creație literară, recitare și muzică folk „Laude-să Omul și Țara”. Ion Mariș, elev la Liceul sighetean „Dragoș Vodă” s-a numărat printre laureații festivalului la secțiunea creație (poezie). După ce a terminat facultatea și a intrat în „câmpul muncii”, inginer la Întreprinderea Mecanică („Șuruburi” ) ne-am mai întâlnit, deși destul de rar. O altă întâlnire „de foc” cred că a avut loc cu ocazia etapei municipale a „Cântării României”, el fiind membru al unei formații artistice de la „Șuruburi” (brigadă artistică? – era vremea lor!) sau pe la vreo „marțe” cenaclieră de la Casa de Cultură. Faptul în sine nu mai are acum nici o relevanță. Important fiind faptul că ne-am cunoscut și că ne-am împrietenit. Iar prietenia noastră durează de mai mult de o jumătate de secol.

Dacă cineva m-ar întreba acum – cineva care nu-l cunoaște – dar a auzit de el și ar dori detalii, i-aș răspunde scurt: poet, prozator, publicist și un excelent editor (coordonator al Editurii „Valea Verde” Sighetul Marmației , editor al publicației on-line „Salut, Sighet!”).

Poet și editor care astăzi, iată, atinge borna 60!

Oricând ne-am fi cunoscut cel care ne-a împrietenit a fost Cuvântul,  Poezia (!), căci pentru a scrie poezie, a fi poet este necesar ca acel cineva care se leagă de Cuvânt să fie capabil să atingă și să urce cu curaj acea scară de frânghie, atât de tensionată, care leagă văile și dealurile de orizonturi, de vastitatea cerului și a spațiului, să facă acest lucru fără a se retrage în sau din durere, a fi copleșit de imensitatea a ceea ce vede pentru a urca scara de frânghie, cum puțini o fac; căci fericirea și durerea pe care le simți urcând acea scară invizibilă sunt de neînțeles și poate intolerabile fără protecția cuvântului, a poeziei.

Am citit undeva că poeții ar putea fi legiuitorii nerecunoscuți ai lumii, că dacă ar fi puși să aleagă între ușor și greu ar urma probabil calea ușoară a apei (care opune cea mai mică rezistență în fața pietrei șlefuită de propria-i curgere) și că poetul atras fiind mereu de infinit, de necunoscut, de primordial, nu îi este suficient a fi numai poet, să lase urme pe nisipurile timpului, dar că nici nu vrea  să locuiască prea mult cu zeii în ținutul în care moartea există doar ca amintire, împotriva faptului că acolo poetul este cel mai mult acasă. Nu, vrea mai mult! Vrea o tristețe recuperatoare, o bucurie mai puternică. Poetul mereu vrea să trăiască în contradicție și în claritate, mereu ținându-și respirația, alteori adiind zefiric, oferind lumii libertatea sa absolută care-i permite să viseze frumosul, să „muncească” pentru a-l crea și duce la bun sfârșit într-o lume „grăbită şi hărţuită de egoisme” din zilele noastre, nefiind deloc puţin lucru să fii recunoscut drept om de încredere. De-a lungul anilor în varii întâlniri prieteneşti am avut nenumărate prilejuri să-l simt şi să-l descriu ca pe un om al echilibrului și al corectei măsuri, ca pe un prieten adevărat, mereu o prezenţă luminoasă nu numai profesional (inginer „șurubar” la începuturi, „reinventat” după ’89 – cum singur o spune – și în alte domenii: bancar, burse de valori, turism, consultanță, farmaceutic”), mai ales o prezenţă luminoasă în lumea Cuvântului, a Poeziei, a literaturii, publicând poezie și proză în reviste literare și periodice, sfârșind în cele din urmă în a publica (până acum) volumele „Autostop printre gânduri” (proză, 2016), „Salut, Sighet” (articole, interviuri, amintiri,  2016), „La masă cu președinții” (publicistică, 2016), „Vesperare” (poezie, 2017), „Ultimul poem (…)” (poezie, 2019; Premiul revistei „Convorbiri literare” la Festivalul Internațional de Poezie Sighetul Marmației – 2020). A coordonat albumul „Ion Bledea – Sculptorul Nordului” (2019) și volumele „# CNDV100: Convorbiri – mărturisiri” (în colab. cu Brândușa Oanță, 2019) – un volum de interviuri cu absolvenți „elitiști” din țară și din lumea largă ai Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației, „Voi, cuvinte – O antologie a poeților absolvenți ai Colegiului Național «Dragoș Vodă», Sighetul Marmației” (în colab. cu Raluca Lozbă & colectiv).

Ca editor a sprijinit şi sprijină publicarea cărților scriitorilor „locali” și nu numai, susţine tinerii talentaţi din acest oraş, din județ. Face servicii, intervine, solicită pentru alții niciodată pentru sine, rareori ratează o expoziție, o conferință, un simpozion, un concert (de altfel pe cele mai multe  el le organizează, le este curator). Nu stă o clipă locului. Este mereu în mișcare, face atâtea drumuri sau vizite într-o zi câte nu face un altul într-o lună! Nu stă mult într-un loc. „Transformând” cuvântul în vorbă, fără a-i îngădui să cadă în flecăreală își ia respectuos rămas bun și pornește spre următoarea întâlnire.

Un om de o rară modestie într-o lume străbătută de atâtea anxietăți și derute, de aceea înclinația către poezie nu este puțin lucru. Este demn de subliniat că Ion Mariș, o personalitate atât de complexă, deloc complicată, nu s-a aruncat în politică, deși ofertele nu i-au lipsit…

60! Nu, nici acum când vreau să închei aceste rânduri nu-mi amintesc când și unde, în ce împrejurare l-am cunoscut pe Ion Mariș. Sigur e faptul că indiferent la ce vârstă îți faci prieteni (ți-i alegi) intervine ceva anume. Mie, în ceea ce-l privește pe Ion Mariș, mi-a venit sigur prin Cuvânt, surprins fiind dintru început de lealitatea și dârzenia mesajului lui poeticesc, că doară „și Dumnezeu vorbește despre lucrurile care l-au depășit/ căci nu ne-a înțeles niciodată/ pur și simplu uită/ câteodată mai curmă câte o viață/ fără nici o explicație/ și atunci toți se scandalizează/ dar nu-i întreba de ce.// (E doar o problemă de supraviețuire.) căci „nu-i ceasul potrivit pentru baliverne/ […]/ și nu pot să-mi alung cuvintele/ să descopăr ceva sacru”.

Ion MARIȘ – 60!
O clipă cufundată în minunea și misterul vieții, a prieteniei și a
Iubirii, însumând totul în clipa trecerii sale.
Și totuși unde și când ne-am cunoscut?
Poate vom afla la următoarea noastră întâlnire. (Echim Vancea)

***
Ion Mariș între a fi și a face
Ne-am fi dorit ca aniversarea a șase decenii de viață a lui Ion Mariș să coincidă cu momente mai faste pentru el și familia lui. Din păcate, nu toate împrejurările, întâmplările din viață depind de alegerile noastre. Important este să regăsim în noi puterea de a merge mai departe, simțind solidaritatea și empatia celor cu care interferăm, prieteni, colegi, cunoscuți.
Ion Mariș este o personalitate a Sighetului, remarcată și respectată pentru vizibila lui implicare în viața comunității prin acțiuni civice, umanitare, culturale și publicistice, ca poet afirmat convingător.
Și-a atras prin altruismul lui social și cultural un cerc extins de prieteni, cu cariere profesionale remarcabile, intelectuali și oameni de afaceri. Le-a capitalizat încrederea ca suport pentru proiecte îndrăznețe și viabile.
Cu un stagiu de inginer de relativ scurtă durată, după 1990 se lasă provocat de mai multe experiențe profesionale în zona consultanței și a proiectelor în afaceri, în căutarea unei poziționări mai conforme cu disponibilitpțile și aspirațiile lui.
„Virează” dinspre tehnică spre zonele incitante ale socialului și culturii, într-o societate aflată ea însăși în căutarea unui „new way” în postcomunism. Își reactivează discret aspirațiile pentru literatură și jurnalism, probate și în anii studenției.
Captivat de audiența în creștere vertiginoasă a audienței presei on-line, pune bazele unor publicații de gen în Sighet. Publicul țintă era/este cu precădere tineretul, avid de noutate și schimbarea paradigmei în comunicarea publică. Recrutează și încurajează tineri talentați să devină colaboratori. Pe unii este posibil să-i regăsim ca jurnaliști de profesie, scriitori sau cercetători în diverse sfere ale cunoașterii. Orașul are astfel un mesager media bine informat despre ceea ce se întâmplă în viața publică din municipiu și din țară.
Editura „Valea Verde”, înființată de Ion Mariș cu scopul de a publica autori maramureșeni sau lucrări despre Maramureș, și-a consolidat binemeritat prestigiul. Ținuta grafică a publicațiilor, exigența valorică, oportunitatea lor dau identitate editurii și validează un management de succes și un editor inspirat. Volumele de poezie semnate de Antonia Luiza Zavalic-Dubovici, Marin Slujeru, Lucian Perța, Ion Mariș, cele de istorie locală (de pildă cele despre evreii sigheteni, semnate de regretatul Ion J. Popescu), ghidurile turistice de promovare a potențialului turistic natural și cultural local (Teofil Ivanciuc), impresionanta sinteză „Maramureșul. Ziare și reviste. De la începuturi până în 1945”, de Ioan Ardeleanu-Pruncu, apărută în anul Centenarului Marii Uniri de la 1918, recenta monografie „Vadu Izei. Carte de identitate”, semnată de Ion Borlean, fiu al satului, constituie, împreună cu multe alte titluri, un patrimoniu publicistic excepțional pentru spațiul cultural al Maramureșului.
„Omul este măsura tuturor lucrurilor” spune un gânditor antic grec. Parafrazând, faptele dau măsura oamenilor în societate, le înnobilează experiențele de viață, pun tristețile și singurătățile în ramele memoriei și înaripează speranța. Ion Mariș și-a asumat un astfel de angajament existențial, pe care îl servește cu pasiune, onestitate intelectuală și vocație, constrâns între verbele a fi și a face, pentru oameni, pentru comunitatea în care trăiește: Sighetu Marmației.
De aceea îi zic: La Mulți Ani generoși, cu sănătate, distinse prieten! (Gheorghe Mihai Bârlea)

***
Cineva ne respectă
Fire fără odihnă, de renascentist, ing. Ion Mariș este un om care pune lucrurile în mișcare: inițiază, proiectează, coordonează, descoperă, susține, ajută dezinteresat, promovează, scrie, ia atitudine când alții tac. Un promotor și un creator de cultură… O serie de proiecte europene, printre care înființarea unor pensiuni agroturistice, o farmacie, o asociație de apărare a biodiversității și o editură cu numeroase cărți scoase – „Valea Verde”, sunt legate de numele lui. Și tot el „a premeditat” acțiuni caritabile și alese întâmplări culturale (vernisaje, dezbateri, lansări de carte, teatru, film scurt, film artistic, concerte, inclusiv de jazz), multe sub egida „Rotary” și „Rotaract”. Conduce e-publicația, de el inițiată, „Salut Sighet”, intervievează în „paginile” ei sau chiar invită în oraș mari personalități. Totul întru Sighetul nostrum… Știe să-și aleagă colaboratorii, „echipa de proiect”. Este dedicat în mod special promovării condeierilor tineri ai locului, dar și nouă, celor mai vârstnici. Ne-a făcut multe daruri… Îl întâlniți prin oraș, mereu pe jos, mereu grăbit… Prietenos, demn, tare în ciuda încercărilor grele care l-au asaltat efectiv. Salutați-l, sigheteni, pentru că binemerită de la noi! A dat conținut anilor ce-i numără. La Mulți Ani deplini, Ioane! Și să nu uiți de poetul carele ești! (Marin Slujeru)

***
Dragă Ioane, mă gîndeam să îți scriu o urare în versuri, dar mai bine rămîn la proză. Poezia este a ta. Deci: La mulți ani cu sănătate și inspirație la cote înalte. Și să ne revedem…fără măști! (Radu Țuculescu)

***

Aurelia Vișovan

***
Astăzi sărbătorim un om care s-a dedicat întreaga viață culturii și promovării ei, pe toate căile posibile și imposibile. Și, dincolo de dragostea pentru cultură, cuvânt, carte, Domnul Mariș este un adevărat ambasador al celor înzestrați, un om care șlefuiește diamante și le transformă în veritabile bijuterii de bibliotecă. Un om de o rară modestie și bogăție sufletească, ale cărui proiecte și idei întotdeauna se apleacă spre dragostea pentru aproapele lui. Un om care adună oameni și clădește o artă vie pe hârtie și, din cuvinte, un oraș nou și frumos. Vizionar, altruist, implicat, Domnul Mariș este un om dăruit Sighetului, care a reușit performanța de a aduce împreună sighetenii de pretutindeni, într-o singură voce. Și ar mai fi multe de scris… La mulți ani binecuvântați, Domnule Mariș! Ceea ce ați clădit Dvs., prin har și dăruire este atât de valoros ca o grădină în care fiecare anotimp se numește vară. Dumnezeu să vă dăruiască tot atâtea bucurii pe câte Dvs. ne-ați dăruit nouă și orașului nostru. (Antonia Luiza Dubovici – SUA)

***
Găsește timp să scoată, la Editura „Valea Verde”, cărți valoroase și albume excepționale despre Maramureș și maramureșeni; Se agajează în realizarea unor studii monografice; Organizează expoziții de artă și lansări de carte; Face de câțiva ani presă (online) prin „www.salutsighet.ro” (ideea și facerea publicației aparținându-i), în coloanele căreia se adună creațiile literare ale unor tinere condeie cu gândurile/rândurile unor maramureșeni risipiți prin lumea largă, ținându-i astfel în legătură cu locul și neamul; Este atent la tot ce se întâmplă în viața orașului, la ce fac sau nu fac, pentru noi, cei aleși să ne conducă; Este implicat în proiecte și în asociații (ONG) cu profil cultural, social, ecologic etc.; Găsește timp pentru oricine vine la el cu o idee sau un proiect, care aduce valoare și câștig pentru cominitate; A publicat câteva cărți-poezie și proză-apreciate și premiate și, în sfârșit, chiar dacă înșiruirea ar putea continua, a găsit timp și numai pentru el, singur, dar și o rară tărie sufletească pentru adâncul unor suferinți care l-au încercat nespus de greu, dar nu l-au dărâmat.
La mulți ani, Ion Mariș! din parte-mi, dar și din partea Asociației „Firul Vieții”, la facerea căreia mi-ai fost mereu aproape. (Ioan Ardeleanu-Pruncu)

***
Pe Ion Mariș îl cunosc de niște ani: întotdeauna neschimbat, implicat, modest, discret, aplicat, ocupat.
Niciodată în politica de partid, deși a fost curtat cam de toate formațiunile politice…
A dovedit că este cu precădere omul acțiunii, începând de la nenumăratele acte de caritate realizate împreună cu clubul Rotary, al cărui om de bază este.
De-a lungul anilor a adus la Sighet mai multă muzică bună (mai ales jazz și muzică clasică) decât a făcut-o Centrul Cultural…
A făcut ecologie aplicată și, ca un veritabil Mecena ce este, a promovat tineri, artiști, scriitori, prin intermediul Asociației „Valea Verde”, al editurii cu același nume, al e-ziarului „Salut Sighet!”, fondate, toate, de el.
Știe să se indigneze pentru cauze civice și nu ezită să acționeze pentru a corecta nedreptăți.
Va rămâne în istorie pentru lupta (pierdută în final în justiție), alături de alți șase cetățeni indignați, împotriva retrocedării Palatului Cultural, substituind astfel Primăria, Consiliul Local și instituțiile de cultură evacuate ad-hoc din Palat, care s-au prefăcut că plouă…
Este un personaj cum nu mai sunt multe. De oameni ca el Sighetul are teribil de multă nevoie.
La mulți, senini și sănătoși ani, neobositule luptător Ion Mariș! (Teofil Ivanciuc)

***
Un cald și sincer buchet spiritual pentru prietenul și colaboratorul nostru Ionică Mariș, un om integru în spațiul public, un om de suflet, mereu deschis și generos, un servitor fidel al valorilor nobile ale Sighetului nostru! (Marius Vișovan)

***
Ce urări, ce gânduri îi poți transmite, la ceas aniversar, unui prieten căruia nu îi place defel să fie slăvit, lăudat, nici măcar ușor complimentat? I-am spus, de curând, „Ionică, ești unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut”. Mi-a răspuns instantaneu „Greșit”. Nu i-a convenit. Prin urmare, nu am să-i spun azi că e bun. Cu toate că… nu știu niciun personaj real (nu imaginar) mai dornic să ajute… în cel mai discret fel. Te ajută fără să afli vreodată de la el că te-a ajutat. Bănuiești, simți și atât.
Și apoi ce ai putea să îi dorești unui prieten câtă vreme nu ți-a zis niciodată despre lucrurile la care visează… pentru el. Îl auzi spunând ce vrea să facă pentru o carte, o clădire, un concert, un poet, un crez, o cauză… nu pentru el, niciodată pentru confortul lui personal, mereu pentru alții.
Ionică, zi-ne odată ce-ți dorești pentru tine ca să știm ce să îți dorim! Până atunci, noi tot la noi ne gândim și îți urăm să ne fii aproape cât mai mult timp, așa cum ne-ai învățat: atent, sensibil, distins, cu haz, chiar și atunci când vieții nu îi mai arde de glumă. Uite, vezi, am reușit să nu te laud deloc. La mulți ani! Rada (aka Rădashka)

***
„Un vis pe care îl visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visezi împreună cu ceilalți e realitate” (John Lennon). Se zice că suntem suma oamenilor pe care îi întâlnim în drumul nostru… Domnul Mariș a fost acel om cu care am visat, am proiectat și am Realizat! La mulți ani plini de binecuvântări alese, stimate OM! (Camelia Pesek)

***
Tânăr fiind, am admirat oamenii născuți și crescuți în această depresiune a Maramureșului, locuitorul de la sat, țăranul simplu care a primit de la înaintași suflet mare, mândrie, omenie, respect, verticalitate, într-un cuvânt, tot ce găsești în moroșanul nostru, Ionică Mariș. La vârsta de 60 de ani ești la jumătatea drumului, ia aminte ce ai primit de la înaintași și atunci, a doua jumătate a drumului va fi lină, frumoasă și plină de satisfacții. Să ai în jurul tău oameni cu care să poți vorbi ca și cu tine însuți. LA MULȚI ANI! Cu respect, Chaimovici Dumitru

***
La mulți ani cu sănătate, pace și liniște sufletească! Sunteți bunătate, inspirație, iubire și susținere… pentru asta vă MULȚUMESC! Vă doresc să fiți cea mai bună variantă a dumneavoastră în al LX-lea an… La mulți ani, stimate Om! Mă înclin! (Boje Noemi)

***
Cu cele mai grozave mașini de zburat pe care le-ați proiectat de-a lungul vremii, vă doresc să colindați sănătos Valea Verde în cei mai frumoși ani din viață, cei care vor veni. (Luminița Colopelnic)

***
Ionică Mariș este un om extraordinar, nu e o noutate. E doar o raritate – să existe astfel de persoană. Cineva care are nivel ridicat de inteligență în combinație cu bunătate, încercarea de a ajuta la mod uzual nenumărate persoane – fără a aștepta recompense sau măcar un cuvânt de mulțumire. În micul orășel de la marginea nimicului, nenumărate evenimente culturale, expoziții de pictură sau fotografie, concerte jazz, conferințe șamd nu ar fi avut loc fără implicarea lui Ionică. La fel proiecte mai mici sau mai mari, tipărirea unui număr din ce în ce mai semnificativ de cărți… adică ceea ce numim cultură. Plus evenimente caritabile, Rotary, cine știe câte altele. Orașul acesta a avut și are mult de câștigat pe seama lui Ionică, chiar și așa fără funcție publică în administrație, fără rol formal în managementul dezastrului. Și eu am avut enorm de mult de învățat de la prietenul și colegul Ionică, și în continuare am de învățat, pentru a ridica ștacheta, mai ales în ceea ce privește dăruirea și bunătatea umană. Doar că sunt realist și știu că probabil niciodată nu voi putea avea atâta dăruire și empatie, răbdare și compasiune față de oameni necunoscuți – cum o are el. Ionică, îți doresc să ai cât mai mult din fericirea pe care o meriți. (Peter Lengyel)

***
31 octombrie 2019… Zi de toamnă, zi în care în sala Monica Chifor se ducea o luptă Între chin și amin. Atunci am făcut cunoștință cu domnul Mariș – implicat într-un important proiect al clubului Rotary, dornic ca toți cei prezenți să se simtă extraordinar, recunoscător pentru o sală plină, dar cu gândul zburând la alte idei pe care abia aștepta să le pună în practică. Învățând din fiecare experiență pe care i-o dă viața, trăind din plin, dar trăind frumos, domnul Mariș a devenit în scurt timp un mentor, un adevărat exemplu și un om pe care îmi doresc să îl fac mândru. Cu un vast bagaj de cunoștințe, iubind artele, cu o înzecită măsură de altruism, ambițios precum Louis Zamperini și cu un talent înnăscut în ale scrierii creative, îl pot compara cu ușurință cu un iceberg- pe măsură ce îl cunoști, descoperi tot mai multă frumusețe, bunătate, originalitate, determinare, creativitate și pasiune pentru lucrurile corect făcute. Vă mulțumesc pentru că ați fost un observator de la distanță al fărâmelor mele de talent și, cu o privire caldă și discretă m-ați încurajat, mi-ați oferit sfaturi, m-ați lăudat cu dărnicie, dar fără măgulire și mi-ați oferit atâtea șanse pentru care vă voi fi mereu recunoscătoare.
La ceas aniversar, domnule Mariș, vă doresc să vă păstrați aceeași voioșie și putere în fața oricăror nori ce vor veni! Să aveți ani mulți, cât mai frumoși și productivi, pentru că îi meritați din plin! Cinstea și onoarea- la fel ca până acum – să vă fie pietre de hotar, iar când cei din jur vor privi la dumneavoastră să știe că mereu au un sprijin și un om pe care să îl urmeze. Fiți mult binecuvântat cu tot ceea ce e mai bun și mai frumos!
Nu m-am gândit niciodată că din toți anii
voi culege praful adică nimic.
Fiți convins că mai important decât orice puteți culege admirația și respectul semenilor, poveștile oamenilor ale căror vieți le-ați schimbat, proiectele care au prins contur datorită creativității de care dați dovadă și atâtea lucruri, fapte și oameni de valoare pe care i-ați cunoscut. Din toții anii bucuriile v-au determinat, întristările v-au format și fiecare răsărit de soare v-a făcut să o luați de la capăt. Pentru toate, vă prețuiesc!
Cu respect,
O tânără binecuvântată să vă aibă alături. (Gabriela Mich)

Salut, Sighet!

N. r.: Desene realizate de Attila Cosovan

oferta-wise

9 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Ion Mariș, omul iubit, stimat si respectat de sigheteni, pe unde trece face numai bine, aduce zâmbetul si voia buna tuturor! Te cunosc de pe vremea când amândoi am fost ,,surubari”! De atunci m-am convins de puterea ta de munca, de viziunile tale despre viata si cum trebuie să o trăiești, întotdeauna ai fost modest, prietenos, săritor sa ajuți pe cei suferinzi, gata mereu sa dai o mana de ajutor, acolo unde se cere! Caracterul tau este de invidiat, corectitudine, cinste, onoare, familist, un bun interlocutor, priceput in multe domenii, cu dragoste de țară, oras si locul in care-ti desfășori activitatea! Întotdeauna ai afisat acea bunăvoință de-a rezolva problemele care apar in viata, nu te-am văzut încruntat, întotdeauna ai avut zâmbetul pe buze, fața luminoasă, o privire de Om bun! După puterea ta de munca, credeam ca esti mult mai tânăr, nu-ti arăti anii, iti doresc sa implinesti cati mai multi, sa fii sănătos si fericit, sa ai multe împliniri si realizări, sa rămâi acelasi OM pe care-l cunoastem si ne bucuram de asta! La multi ani!

  • La mulți ani, Ionică Mariș, un om extraordinar, greu încercat în ultima vreme, care nu a știut niciodată să spună “nu”, de un altruism incredibil, cu umorul în orice buzunar pe care îl purta, gata oricând să treacă peste necazurile lui și să-ți adreseze o vorbă bună sau o glumă de descrețit fruntea. Puțini oameni nu îl cunosc, pe mulți i-a ajutat, tot timpul prezent, neobosit, nu l-am auzit niciodată plângându-se ori spunând “nu se poate”. Pe mine m-a ajutat enorm. Pe lângă faptul că este tot timpul implicat și pregătește câte ceva, primul meu volum de proză scurtă, „Nouă Vieți”, a apărut la Editura Valea Verde, cu sprijinul total al lui Ionică Mariș. Îți doresc multă sănătate, Ionică, soare pe strada ta iar tot binele pe care l-ai făcut să ți se întoarcă înzecit!

  • Ionică,

    Eu voi fi ma scurt in aprecieri spunând doar că așa oameni buni ca tine se nasc rar. Te aștept pe tine și cei asemeni ție să vă alăturați celor care doresc binele acestui popor și să nu i lăsăm pe cei care au adus Sighetul și țara în această mocirlă. Felicitări pentru toți cei care au avut aprecieri foarte corecte la adresa ta. La mulți ani, sănătate și multe împliniri!

  • Draga Ionica,

    Nu sunt un maestru al cuvintelor si de aceea nu indraznesc sa-ti aduc un laudatio dragul meu prieten Ionica Maris. Ma gandesc ca ar fi prea putin fata de ceea ce simt si prea putin in comparatie cu ceea s-a scris deja de catre toti cei care te iubesc, admira si respecta.
    Dragul meu prieten, iti doresc ca tot ce a fost greu in viata ta sa fie de domeniul trecutului iar pentru viitor iti doresc ”destul”! Stiu ca nu ai cerut niciodata (si nu vei cere) de la viata mai mult decat ”destul” care datorita modestiei si educatiei tale nu a fost intotdeauna si pe masura meritelor.

    Sa ai parte de toate implinirile, dorintele si urarile de bine adresate de noi toti!

    Te imbratisez cu drag,

    Ticu

  • Politicienii locali cu putere de decizie, in frunte cu dl. av. Vasile Moldovan – primarul Sighetului, ar face un foarte frumos si onorant gest de pretuire daca i-ar acorda, de indata, Titlul de Cetatean de onoare al Municipiului Sighetul Marmatiei. Il merita cu asupra de masura! Are cineva initiativa propunerii? Ar fi un gest onorant pentru propunator!

    • Dragi prieteni, vă mulțumesc pentru aprecieri! Cuvintele voastre sunt un balsam binefăcător pentru mine! Sunt foarte…. măgulitoare, nu știu dacă am făcut chiar atât de mult/ multe pentru a fi atât de… răsfățat!

      Maestre Echim, mulțumesc, dar ai făcut o propunere mult peste… meritele mele. Și ca să stopez „inițiativa” poetului Echim Vancea (mulțumesc încă o dată, Echim!… sigur… mult mai mult ai fi meritat (și meriți!) tu o astfel de onoare, tu, „auto” – exilatul la Câmpulung la Tisa!): dacă cineva ar face totuși propunerea cu „Cetățenia de onoare” aș REFUZA. INDISCUTABIL! Așadar, aștept să fie făcuți cetățeni „oficiali” de onoare mulți alți sigheteni sau „foști” sigheteni, care merită din plin dar sunt „abandonați” de către oficialități.
      Ion Mariș

  • Prietene, modestia ii sade bine oricui, dar aici e altecele. Un refuz ar insemna sa ii refuzi pe cei care te pretuiesc, pe cei care au incredere in tine, pe sigheteni, la urma urmelor. „Lecția de cultură și de omenie dedicată Sighetului, sighetenilor (și nu doar lor) este de un 10 binemeritat, cald și provocator. Îți mulțumim!” – o spune profesorul si dirigintele tau! Nu-i da, amu la 60 de ani, motiv de razgandire!

    • Este o bucurie și un privilegiu să-i urez și eu, alături de atît de mulți alți prieteni care îl prețuiesc și mulți care îi datorează, Domnului Ion Mariș La Mulți Ani!, cu sănătate și putere neînfrîntă în tot ceea ce face!

      Acum, cînd a împlinit 12 luștri de viață, mulți dedicați propășirii culturale și sociale, precum și revigorării memoriei Sighetului, Domnul Ion Mariș are – și sînt întrutotul de acord cu prietenul Echim Vancea – împlinită și „vîrsta civică” necesară acordării unui „buletin” de Cetățean de Onoare al burgului!

  • A trecut ziua lui. A lui Ionică Mariș, dar simt nevoia să revin. I-am citit toate urările și aprecierile. Am și zis cuiva că, sunt doar o sinteză a celor ce ar trebui spuse despre personalitatea omului de cultură, și nu numai, sigheteanul Ion Mariș.

    Dar, despre inginerul Ion Mariș câte s-au spus? Intr-un comentariu s-a amintit tangențial.
    Aveam mesele alături, în biroul Secției „Mecanic- șef”, de la Fabrica de Șuruburi” din Sighet. Tânărul inginer stagiar, retras, receptiv și cu vorbe puține, asistă încrezător la repartizarea sectoarelor din secțiile de producție fiecărui cadru tehnic din birou, în calitate de inginer tehnolog, responsabil cu reparațiile preventiv – planificate.
    I s-a repartizat cel mai complex sector în care funcționau agregatele nemțești și japoneze. Prinde oarece vechime și experiență, rezultate notabile și, iată-l șef de secție la sectorul „Scularie”. Asta, pentru o scurtă perioadă pentru că, a părăsit fabrică definitiv distanțându-se de șuruburi, piulițe, contururi și cote, câmpuri de toleranțe și rugozități, proiecte și limbaj tehnic, intrând în lumea bancară, apoi în cea farmaceutică în paralel cu acțiunile dedicate culturii, altruismului, proiecte prin care comunitatea să facă pași înainte.

    Mereu în viteză, pe jos și niciodată nu dădea semne de oboseală, de renunțare. Se bucură de reușitele celorlalți, în sprijinul cărora a fost parte. Mereu ocupat și gata sa-ți aloce timp pentru a ajuta.

    Am ținut legătura și dupa ce ne-am despărțit, dar de obicei îi trimiteam mesaj dacă pot să-l rețin 2-3 minute, știindu-l mereu ocupat. Mereu în folosul cuiva.

    Întrucâtva, s-au spus astfel de lucruri așa că, mă alătur și eu celor ce, pe bună dreptate, susțin acordarea titlului de „Cetățean de Onoare ” al urbei sighetene.
    De astfel de oameni are nevoie comunitatea, pentru a duce lucrurile înainte.
    FIE, SĂ FIE!

oferta-wise