Oare pentru a cîta oară sunt nevoită să repet dictonul „niciodată să nu spui niciodată”…
E lucru verificat, cam la tot ce e nou, la început, apare o respingere, exact ca la un corp străin, dar daca stai bine cu anticorpii și ai un organism care să lupte cu infecția, se întrevăd oarece șanse de reușită. Așa a fost și în cazul meu la prima mea experiență cu facebookul și, în general, orice mijloc tehnic de comunicare, mi-a dat ceva bătaie de cap. Am învațat exersînd și atunci cînd am realizat în ce m-am băgat, am vrut să ies imediat! Am simțit că am pătruns într-o arenă cu lei, unde ești aruncat direct în colții lor, care de-abia așteaptă să te sfîșie și să te devoreze. O lume de atotcunoscători, de analiști specializați mai ales pe viețile altora. Iubirea și ura situîndu-se pe același palier, distanța fiind doar o muchie de cuțit. Se promovează și se desființează personaje cu o viteză amețitoare. Toate frustrările acumulate de unii și altii, sunt valorificate la greu, pentru fiecare găsindu-se adepți, sau dimpotrivă. Dacă nu faci parte dintr-o „parte”, ori ești din „ciuma roșie” ori din cea „galbenă”.
Eu sunt o fire expectativă, caut atît cât pot, să nu mă angrenez în dispute politice, sunt și postări de suflet din care ai ceva de meditat, sau anumite evenimente importante de ultimă oră. Îți trebuie multă „îndemînare a capului” ca să discerni din noianul de informații cam ce să selectezi, care sunt credibile și care nu. Plecată fiind din țară, pot să zic, că am fost conectată non-stop la mijloacele de informare în masă și că, facebookul mă ajută. Recunosc că, la început, cam după o lună, am vrut să-l desființez. Însă între a vrea și a putea, e o cale lungă! Calculînd „colateralele” pierdeam anumite facilități. Fiind împrăștiați pe trei continente, informația imediată, e vitală. Așa că, am învățat să mă „strunesc” singură, să nu comentez unde nu-mi fierbe oala și am ajuns la concluzia că poți să ai un rol fie și de moderator. Unde văd că-i vrajbă, să găsesc cuvintele potrivite s-o potolesc, unde-i prea mare îndărjirea să aduc argumente care să dea de gîndit.
E drept că mi-am auzit și anumite „corecturi” cu un limbaj, pe care eu nu credeam că l-ar tolera cineva, în comunicarea dintre oameni. Cîteodată parcă e nevoie de o anumită cenzură, bine stipulată, care să sancționeze derapajele în exprimare. Dar, eu zic, că fiecare se naște pe limba lui și așa și moare. Ești educat sau nu ești! Am învățat să selectez acele evenimente, care, chiar prezintă un interes.
Dacă m-ar pune cineva să definesc facebookul, așa cum îl văd eu, ca un om simplu, de la țară, i-aș răspunde că îl văd ca pe un „poduț” din fața porții, unde se adună vecinele și discută starea nației. După ce-s luate toate la puricat, spovedite și judecate, se retrag, pînă a doua zi, cu forțe și informații proaspete. „Oceanul nu se satură de apă și oamenii de bîrfă”. Sau i-aș răspunde indirect cu un banc de pe vremuri, atunci cînd Bulă a fost întrebat cum vede el comunismul: „Comunismu-i ca vaporu’. Merge înainte? Merge! Se clatină? Se clatină! Îți vine rău de mare? Îți vine! Dar poți să te dai jos? Nu!
Iluminarea mi-a venit de la fiica mea care nu vede în facebook un viciu în sine, zice ea, important e scopul și timpul dedicat lui. Exact ca și în cazul banilor, banii în sine nu sunt răi, ci dragostea de bani. Sunt mereu diferențe de făcut! Se zice că Dumnezeu ți se dezvăluie prin lucruri, fenomene, anumiți oameni…
S-a mediatizat în ultima perioadă cazul de discriminare al celor doi brutari din Sri Lanka izgoniți de un sat de creștini din Ditrău. Tot în această perioadă fiica mea, care locuiește în Africa, mi-a postat niște imagini cu ea și comunitatea în care trăiește, încercînd să implementeze anumite practici care să-i ajute și să le mai ușureze traiul.
Am vrut să fac o paralelă între răutatea, fie ea și religioasă de pe chipurile sătenilor din Ditrău, adunați la Căminul cultural să-i judece pe cei doi că au pielea neagră, și iubirea față de semenul tău, fie el și alb. Cine oare poate să-i facă să înțeleagă că ura dezbină, iar Iubirea unește! Nu o să bat monedă pe acest adevăr, o să vă trimit doar o poză făcută în Africa, să vedeți cît poate spune o fotografie, unde apar doar chipuri negre și doar una albă (fiica mea), la un curs de inițiere cum să-și prepare detergenți pentru casă. Oare de ce unii pot, iar alții nu vor să poată? Dacă acel preot, care a aruncat sămînța discordiei și-ar fi luat rolul în serios de a fi moderator între oameni, evenimentul nu ar fi fost atît de virulent. Ne mai mirăm că apar boli necunoscute transmise de la animale la om. Dacă din Răutatea omenească s-ar declanșa un virus, s-ar termina cu Pămîntul, nu ne-ar salva decît Dumnezeu. Primim avertismente, dar nu le băgăm în seamă, pînă o dată….
Vă trimit și imagini cu construcția unei biserici, de cît de puțin e nevoie ca să atragi masele. Ar trebui să se înțeleagă că Biserica nu reprezintă doar ziduri, Biserica este Omul! Faceți o comparație între catedralele faraonice de la noi și austeritatea „corturilor” din Africa, unde însa se înghesuie sute de creștini. Oare ce-i mînă? Eu cred că doar cuvîntul lui Dumnezeu, de la inimă la inimă și nu de la culoare la culoare!
I-aș sugerez preotului din Ditrău să mediteze doar la două versuri din rugăciunea Sf. Francisc de Asissi: Doamne, fă din mine un instrument al împăcării dintre oameni!
Ileana PISUC
Dallas, SUA
Excelenta analiză a facebook-ului si a unor evenimente, comentarii si postari aparute in el! O analiza facuta prin prisma puterii exemplului si experienței personale,cu bune, cu rele, dar realistă! Acesta este adevarul, facebook-ul te face sa te crezi puternic, te mai ridica din murdăria societății in care trăiești, iti da curaj si comentezi, pro sau contra, în funcție de care parte esti! Astăzi guvernul este bun, maine este rau, un politician iti este simpatic, peste cateva ore iti cade in dizgrație, facebook-ul suporta si laude si jigniri, el este al tuturor părerilor, ne face sa credem ca numai noi avem dreptate, parerea noastra este cea mai bună, respingem tot, comunicăm cum ne dorim, netinand cont ca putem sa distrugem pe cineva sau ca promovăm o idee greșită! Oamenii sunt oameni, gândirea diferă, apropierea între ei de multe ori se bazează pe fapte pozitive, dar…mai sunt si cele negative, care atrag balciul, scandalul, denigrarea si in final, ura! Mulți dintre noi, pe rețelele de socializare ne dăm zmei, atotcunoscatori, judecători, deținători al adevărului, perfecți, etc. iar atunci cand trebuie să participăm real, ne ascundem de acțiuni, facem un pas înapoi, ne piere curajul, parca am uitat afirmațiile curajoase de pe facebook si tacem chitic! În mare parte ne inspiram de la cei care conduc tara sau au condus-o, care, înainte de a ajunge la putere, fac si dreg toate, iar cand ajung, uita ce-au spus, dau vina pe altii, cu nimic nu se deosebesc de cei de dinaintea lor si atunci ne dăm seama de greseala noastra, ca am fost partizanul cuiva sau al unei politici greșite si incep regretele, facebook- ul le adăpostește, ce a fost rau, acum este bine, sau invers!
Suntem oameni, avem nevoie de comunicare, s-au inventat rețele de socializare, dar încă nu s-a inventat si modul pozitiv cum trebuie să le folosim! Vor trece multe cuvinte pe apa facebook-ului, pana ne vom spăla de păcate, vom mai trai încă mult cu ideea ca avem in totalitate dreptate, iar ce-l de lângă noi, greșește, trebuie sa sece aceasta inundație în mentalitate si atunci, toti oamenii ne vor fi prieteni pe facebook, nu vor mai fi jigniri si noi ne vom bucura de liniștea pe care, astăzi, o cautam asa de mult!