Actualitate Illuminati

A fost cea mai frumoasă dată… (autor, Ioana Trifoi)

image_printPrinteaza

„Să mai scap și de testul ăsta!”. Știi replica, nu? Cu toții o știm, am folosit-o atât de des visând la terminarea unei săptămnai aglomerate și încărcate de prea multe „teste surpriză” la care oricum jumate clasa era absentă, încât am uitat că odată terminată, acea săptămână va deveni istorie, o istorie a clasei a XII-a F, zic eu. Tu, copilul de ieri și adultul de mâine, ți-ai îndeplinit visul: ai scăpat de „chinul” liceului însă, la fel cum Spânul întruchipează „răul necesar” în maturizarea naivului Harap-Alb, nici tu fără de acest „chin” nu ai fi putut deveni ceea ce ești astăzi.

Ce anume ești? E mult prea greu de explicat, dar oprește-te o secundă și privește puțin în spate: e o imensă poartă a vechiului liceu, iar tu, „boboc de felul tău”, ești nerăbdător să treci de ea, nu de alta, dar ai auzit că anii de liceu sunt de neuitat. Și crede-mă chiar sunt, deoarece dincolo de note mici, certuri banale, lacrimi de crocodil și chiar dincolo de proful „nașpa”, e vorba despre priviri jucăușe furate în chioșc, despre țigara fumată în spatele bibliotecii, despre pretextul învățării la bibliotecă atunci când, de fapt, doi ochi albaștri erau motivul, despre orele de română care se transformau în ore de sport, dar, mai presus de orice, liceul e cu și despre oameni. Fie că ne raportăm la cei pe care-i vom lua drept modele în viață, fie că ne raportăm la cei pe care-i vom lua exemple de „așa nu”, cu toții au fost mereu acolo, au crezut în noi și, cu toate că de cele mai multe ori nu au arătat, au știut că adevărata noastră valoare nu constă în familiarul 3, dar nici în cea a supremului 10. Ba mai mult, au avut grijă să ne protejeze aripile de ploile năpraznice și de țurțurii mult prea reci ai bătrânului ieri,  încât zborul nostru să fie unul lin, reversibil peste ani și ani la cuiburile de care EI vor avea atâta grijă.

Harap-Alb sunt eu, cea din ultima bancă și azi inițierea a luat sfârșit (sau poate e doar începutul?). Patru ani frumoși cu lacrimile și zâmbetele lor se aștern în adânca fântână a amintirilor, de unde atunci când voi fi ostenită de atâta drum, mă voi rătăci printre „râpi și gropi adânci” să-mi stâmpar setea, acea sete care va trăi o viață deșertică, dar cufundată în apele mult prea senine ale amintirii.

La fel cum în orice basm reușita eroului e una colectivă și nu individuală, mulțumesc din suflet „personajelor sisifice” zicându-le doar atât: recunoștința a răgușit, dar admirația e supraomenească!

Popular sau cult, nici că mai contează acum, basmul nu ține cont de autor ci de elementele fabulosului care construiesc caracterul social și spiritual al unui erou capabil să treacă cu bine orice probă. Și nu mă refer aici la proba de BAC, ci mă refer la acele probe ale vieții pe care, dacă le cazi, nu prea ai sesiune de toamnă.

Creangă ar spune că: „Amu cică era odată…”, însă eu aș spune că: „A fost cea mai frumoasă dată”…

Ioana TRIFOI
clasa a XII-a F, C. N. „Dragoș-Vodă”

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Si-a luat zborul spre viitor o admirabila eleva, o fosta eleva, ca atatia altii, multime de adolescenti, din prima sau ultima banca, de printre ele, lasand in urma atatea sali de clasa, cu tablele lor in bicolorul alb-negru, cu hieroglifele pe care se straduiai sa le descifreze, sub prezenta si severitatea sau blndetea celor ce le tot umpleau, inchizandu-se dupa ei portile mari dela intrari si iesiri, autorizate sau clandestine, in mod definitiv, intr-o prima secventa.
    Privind in urma la aceasta Institutie nobila, duc cu ei multime de amintiri, in exprimarea aceasta unica, prin care spun adio unei adolescente, una dintre cele mai placute etape de viata, incarcata de tristete si bucurii, de succese si insuccese, cu franturi de iubire sau altele consolidate, din spatele acestora, facand primul pas spre tinerete, in mersul lor spre viitor, cu legitimatia de invingatori. Pasii lor se indreapta spre alte etape de viata, fiecare cu gretatile si frumusetile lor, cu indrazneala de a merge tot mai departe, spre tinte mai frumoase si inalte si a nu ramane in ratacirile drumurilor.
    Va ramane insa mereu in locurile parasite o „fantana” adanca si nesecata de amintiri, cu intelegerea matura a acelui amestec de severitate si indulgenta, dupa care si-a ales, probabil, un model de viata sau altul, o transformare in placute retrairi a priteniilor, sau a acelor nevinovate „dispute”, „concurente”, sub diferite motivatii ori pretexte, toate acestea fiind motivul si dorul chemarilor pentru intalnirile traditionale a diferitelor etape de viata.
    Cu aceasta ocazie, urez seriei de absolventi felicitari pentru etapa de viata incheiata, atat de frumoasa, multa sanatate si impliniri, in bucurii si succese depline, sub multiplele obligatii si dorinte cu care viata ii asteapta.
    Am facut o deplasare de departe spre timpurile si generatiile prezente, incercand sa rememorez amintiri de evenimente demult petrecute si, in mod evident, sunt departe de frumusetea celor exprimetae atat de placut de talentata eleva, Ioana Trifoi, acuma, in originalitatea lor, fara vestegirea varstei. Dar gandurile mele sunt ca ale voastre, cu ale voastre, de acuma, chiar daca vin din alte dati, efident, in evolutia timpurilor.
    Adesez o caldaa felicitare si cadrelor didactice, tuturor celor ce desevesc aceasta onorabila Insititutie, cu ata de frumosi si merituosi elevi.
    O calda imbratisare, cu mult drag,

    Prof. pensionar Gh. Barcan, Minneapolis, USA.

  • Urez merituoaselor cadre didactice, de la CNDV-Sighet si tutoror CD, succes deplin pentru trimiterea in viata, in viitor, a altor generatii de elevi, destoinici sa infrunte greutatile, sau vitregiile aceteia, cu mult si deplin succes. Multa sanatate, cu bucurii si confort, in binecuvantarea si ocrotirea Domnului.

    Acelas, cu tot respectul si admiratia,

    Gh. Barcan

oferta-wise