Actualitate Cultură

Greco-catolicii ies la lumină!

preot Balea Grigore
image_printPrinteaza

Azi, 18 februarie, se împlinesc exact 30 de ani de la prima liturghie greco-catolică oficiată în aer liber la Sighet după 4 decenii de persecuție comunistă împotriva Bisericii Greco – Catolice, perioadă în care orice manifestare publică a cultului greco-catolic a fost interzisă – activitatea desfășurându-se doar în clandestinitate, cu grupuri mici, în locuințe particulare și aceasta cu mari riscuri, în multe cazuri Securitatea operând arestări soldate cu ani de închisoare și alte necazuri pentru cei implicați.

După răsturnarea lui Ceaușescu la 22 decembrie 1989 și relegalizarea cultului greco-catolic la 31 decembrie, Biserica Greco- Catolică își poate desfășura cultul în mod liber, fără interdicții din partea statului, dar… ea nu dispune de lăcașuri de cult, toate bisericile și capelele confiscate în 1948 (peste 2.000) rămânând în continuare în posesia Bisericii Ortodoxe (decretul de relegalizare neprecizând nimic despre restituirea patrimoniului greco-catolic). Mai mult, propaganda dușmănoasă afirma că de fapt “greco-catolicii nu mai există” (inclusiv președintele Iliescu a dat o declarație care sugera ceva similar) deci „nu ai cui să restitui” bisericile și proprietățile…

În aceste condiții, mitropolitul greco-catolic Alexandru Todea (14 ani în închisorile comuniste, devenit ulterior Cardinal) cere comunităților greco-catolice să celebreze liturghii în aer liber peste tot unde se poate (mai ales la orașe) pentru a demonstra opiniei publice interne și internaționale (inclusiv răuvoitorilor) că Biserica Greco – Catolică există! Să dovedim că în ciuda celor 40 de ani de teroare și spălare a creierului, în România mai există un număr semnificativ de persoane care își mărturisesc deschis apartenența la Biserica lui Gheorghe Șincai și Petru Maior, a lui Simion Bărnuțiu și Vasile Lucaciu, a lui George Coșbuc și Liviu Rebreanu, a lui Iuliu Hossu, Ioan Suciu și a celorlalți episcopi morți în temnițele comuniste, a lui Iuliu Maniu și Ilie Lazăr și a altor eroi pe care n-avem voie să-i uităm (ca să cităm doar câteva nume sonore).

Având „undă verde” de la părintele Grigore Balea (nașul meu de cununie), am început împreună cu un prieten să lipim afișe prin tot orașul anunțând liturghia greco-catolică pentru duminica următoare, 18 februarie 1990, în spațiul liber din spatele Liceului Pedagogic (acum Lukoil). Primul set de afișe erau mici, de – abia vizibile și scrise de mână de soția mea (vai, ce naivi eram!) și puse pe unde apucam… la al doilea însă directorul Mihai Dăncuș de la Muzeu a preluat inițiativa și ni le-a scos la tipografie. Acum erau elegante și cu litere mari, puteau fi zărite de la distanță. Am umplut tot centrul orașului cu ele… Simțeam că am făcut o treabă importantă. Dar era iarnă…. va veni oare lumea să stea în frig ore întregi? Nu ne vom face de râs fiind prea puțini? Erau voci în jurul nostru care ziceau că ne-am cam hazardat… Eu o țineam una și bună că dacă la Cluj se face, la Baia Mare se face… de ce să nu fie și la Sighet liturghie în aer liber? Sora Florina Mărieș, minunata mea vecină din cartierul 1 Mai (călugăriță dinainte de 1948) îmi spunea cu o oarecare îngrijorare: „Dar Marius, cine va da răspunsurile la liturghie? Trebuie timp să ne organizăm …”

Ei bine, Domnul a suplinit toate lipsurile obiective și duminică 18 februarie 1990, la ora fixată, în prezența a circa 200 de persoane s-a celebrat Sfânta Liturghie pe un altar improvizat (o masă adusă din casa prof. Petru Mihalyi, ce locuia în vecinătate și ornată apoi cu cele necesare cultului). Alături de părintele profesor Grigore Balea (foarte cunoscut și respectat de sigheteni) au oficiat și părintele Simion Mesaroș de la Baia Mare (viitorul rector al Institutului Teologic Greco-Catolic) și un preot tânăr, pe care nu-l cunoșteam atunci, părintele Cornel Ardelean – actualul paroh de Sarasău. Emoționantele cuvinte de învățătură ale preoților au marcat semnificația momentului dându-ne curaj să ieșim la lumină și să ne mărturisim credința având ca modele și mijlocitori cerești pe martirii noștri care s-au jertfit în prigoana comunistă pentru libertatea noastră de azi.

Așa a fost începutul…

Preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

2 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Domnule Preot Profesor,
    In articolul de fata scrieti despre ce a fost.
    Ceea ce chiar merita amintit .
    Dar pentru ca articolul dumneavoastra sa fie complet ar fi bine sa reveniti cu un alt articol (nu comentariu) in care sa amintiti ceea ce s-a intimplat dupa reinchegarea comunitatilor greco-catolice in aer liber si pina in prezent.
    Sint oameni care stiu,
    Sint oameni care ar vrea sa stie,
    Sint oameni carora trebuie sa le reamintiti.
    Este vorba de un interval de 30 de ani in care s-au intimplat multe .

  • Clasele gimnaziale si putin din cele de liceu le-am urmat la Liceul „Dragos Voda” din Sighet, pana cand si acestuia i s-a atribuit un nume de „revolutionar” ( „Filimon Sarbu”, despre care nu stiam pe unde si cand a fost revolutionar), asa cum trebuiau atunci sa fie toate, „revolutionare”, intr-o gradare fortata. Din anul 1948 si o mare parte din anul 1949, pana la plecarea mea fortuita din liceu, am avut onoarea si bucuria sa avem ca profesori, la unele materii, asolventi de teologie Greco-Catolica. La Istorie si geografie au fost domnii absolventii Hotico Vasile si Gorzo Gavril, la Matematica, un timp ne-a predat Domnisoara Berinde si in continuare Domnul Balea Grigore. Supravegherea la internat o facea domnul Paul Vasile (ii spuneam „Parintele Paul”), iar la latina ne preda Parintele Gogea, Licentiat de Roma. Erau si alti profesori, calificati
    sau suplinitori, dar primii mentionati au pastrat si desvoltat in scoala sentimetul moral, spiritual religios, prin atitudine si comportament, prin anumite exprimari, facute direct sau mai discret, dupa imprejurari.
    Din toamna anului 1948 cultul greco-catolic a fost desfiintat de comunisti, printr-un Decret abuziv si ilegal, in program avand suprimarea tuturor cultelor religioase, pe rand, ceea ce n-au ajuns si n-au reusit sa faca. Stimatii profesori, mai sus mentionati, aveau studii superiore si erau incadrati ca si profesori suplinitori pe obiect, dar calificati si, mai ales, calificati din punct de vedere moral-spiritual, de inima si suflet. Nu dupa mult timp acestia au fost inlaturati, unii dintre dansii fiind si inchisi, asa cum imi amintesc de Parintele Gorzo si Parintele Hotico. Ceilalati si-au gasit alte locuri de munca, dar cu totii diferit de acela pentru care au avut chemarea, pana in 1990. Cred ca toti au desfasurat activitati spirituale in clandestinitate, sub diferite forme, in locatii diferite, cu persoane de buna credinta. Concret, stiu ca facea aceasta Parintele Gorzo Gavril, in Viseul de Sus, unde avea si un servivciu.
    In continuare am sa relatez unele situatii despre Parintele Balea, despre care se reaminteste si este omagiat in prezentul articol.
    Dansul, intuind greul cu care se va stinge acel regim (oare s-a stins, cu adevarat, chiar si acuma, dupa 30 de ani?), s-a inscris deindata la Facultatea de Matematica- Fizica, sectia fara frecventa, pe care a absolvit-o cu bine si onorabil, devenind profesor calificat la obiectul Matematica, predand un timp la acelas liceu, atunci „Filimon Sarbu”, apoi s-a transferat la Liceul Pedagogic din Sighet, unde a functionat pana la pensionare. Era un obiect de stiinte exacte si nu era favorabil unor inerpretari sau manipulari si dansul a fost lasat in pace. In timpul cat am mai ramas la liceu, eu, impreuna cu colegul de clasa si prieten, Ionica Hotea, mergeam la dansul acasa, sapatamanal si facea cu noi o ora de religie, pana la arestarea noastra; probabil mai avea si alti elevi, dar noi nu stiam unii de altii.
    Tarziu, mult mai tarziu, am reusit sa-mi inchei si eu studiile de Matematica, dupa detentie, si am avut onoare sa-l audiez pe profesorul Grigore Balea in expunerea diferiteor teme de metodica si predare a acestui obiect, organizate pe judet, unde era recunoscut ca unul din cei mai buni si eficienti metodisti in predarea si asimilarea matematicilor. Alaturi de sotia dansului, o eminenta profesoara de biologie, cu o familie de o rara frumusete, au reusit sa creeze generatii de absolventi si cadre didactice deosebit de bine pregatite, bucurandu-se, atunci si peste timp, de un respect deosebit, ca profesori, ca oameni, ca model familial.
    Imediat dupa 1990, cultul oprimat gr. catolic a revenit in „legalitate”, persecutiile din partea statului legal si formal incetand, dar a ramas in „lupta” cu Biserica Sora ” ortotoxa, care a refuzat si refuza si in prezent sa-i redea ceva din patrimoniul ei, sustinuta si de oficialitatile statului, cu mici exceptii, cand, in mod normal, celelalte trebuiau sa fie raritati. Au luat munca de la inceput si, ca in timpul desvoltarii crestinismului, au pus caramida peste caramida, si-au creat noi lacasuri de cult, cu eforturi si sprijinul cetatenilor, cele avute, chiar daca nu erau folosite de ortodocsi, erau blocate si zavorate usile cu lacate si alte inchizatori, in interior ramnanand pustiul slujbelor liturgice, care se infratea cu cele desfasurate afara, in frig, pe ninsoare si ploaie, sau intr-o camerac a unei case, de capacitate redusa, oferita de bunavuinta unor credinciosi.
    Luptatorul in ale credintei, neincetat, Parintele Grigore Balea, care este omagiat acuma, peste timp, a facut deindata deplasari in comuna natala, de referinta pe judet, in probleme spirituale de cult gr. catolic, pentru a readuce in drepturile cuvenite cele spirituale. Intrebarea care se pune este : oare multimea de absolventi si absolvente ai Liceului pedagogic, de dansul formati si indrumati, acum dascali locali, i-au arata respectul cuvenit, l-au sprijinit si sunt multumiti de comportamentul avut si asteptat? Pentru ca sentimentul ideologic comunist, rapace, s-a infiltrat, din pacate, in toate fibrele fiintei umane, de durata, mai stabil sau trecator, chiar si acolo unde nu aveau locul sa fie, in cele spirituale.

oferta-wise