Fostul deținut politic și memorialistul Ioan Dunca din Vișeu de Sus cunoaște, la cei peste 91 de ani de viață (va împlini 92 în februarie!), o tinerețe spirituală remarcabilă, în ciuda problemelor de sănătate care în mod inevitabil îl marchează în ultimii ani și îi limitează posibilitățile de deplasare.
Născut la Ieud la 10 februarie 1932, ca fiu al preotului greco – catolic Ioan Dunca Joldea (personalitate marcantă a spiritualității creștine maramureșene și mai târziu, a rezistenței anticomuniste), elev al Liceului „Dragoș – Vodă” din Sighet, implicat activ în organizația condusă de profesorul Aurel Vișovan, arestat și apoi condamnat de autoritățile comuniste, va pătimi 11 ani în temnițele Sighet, Cluj, Jilava, Târgșor, Baia Mare, Satu Mare, Galați dar și lagărele de muncă forțată de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră și din Balta Brăilei. Suferințele îndurate dar și oamenii minunați pe care i-a cunoscut au fost prezentate în lucrarea „Aur și noroi”, una dintre cele mai valoroase mărturii maramureșene ale Golgotei neamului românesc, cu martirii, sfinții și eroii săi din toate colțurile țării, făra nicio deosebire de orientare politică, etnie sau confesiune… dar și într-o lucrare ulterioară de mai mici dimensiuni intitulată „Amintiri din rezistența anticomunistă”.
Domnul Ioan Dunca a colaborat constant în ultimele 3 decenii la diferite publicații specializate în cultivarea istoriei autentice și a memoriei anticomuniste și continuă să o facă, trimițând lunar texte bogate în informație, cu o deosebită rigoare în analize dar și cu un constant și reconfortant umor. Dealtfel, după credința în Dumnezeu și dragostea față de colegii de ideal și suferință, umorul a fost arma care l-a făcut să supraviețuiască iadului și, nu de puține ori, să ridice și moralul celorlalți. Eminamente pozitiv în toate abordările, Ioan Dunca ne lasă moștenire frumoase portrete morale ale tinerilor maramureșeni implicați în lupta anticomunistă, făcând (alături de Gheorghe Andreica), o muncă esențială de cronicar, fără de care multe comori de suflet ar fi fost pierdute sau uitate (mai ales despre cei care nu au lăsat nimic scris). Iar față de profesorul, îndrumătorul și prietenul lor Aurel Vișovan, Ioan Dunca are, de aproape 8 decenii, pe lângă respectul și simpatia cu care îl înconjurau toți elevii, o comuniune profundă pe o dimensiune tainică, inefabilă, care a izvorât rânduri de o frumusețe emoționantă.
Preot prof. Marius Vișovan
Tânărul elev de atunci, Dunca Ioan, este unul dintre puținii supraviețuitori din „Lotului Visovan”, un grup de copii, elevi ai Liceului Dragoș – Vodă, de o măreață si eroică luptă anticomunostă din acele triste vremi, care împlinește frumoasa vîrstă de 91 de ani. Multi înainte! A rămas tot tânăr si acum, prin frumoasa și rodnica activitate spirituală, căreia i s-a dedicat în formala libertate dintre cele două lungi perioade de detentie grea, în cumplitele locații amintite, ca și după aceea și în prezent, atât cât îi permite sănătatea.
Asa cum imi spunea odată, prima detentie a fost pentru că a manifestat o activitate potrivnică regimului, iar a doua a fost doar din „simpatie”, fără nicio motivație, la fel de lungi și grele, amândouă însumând 14 ani de chinuri, în vderea exterminării. N-au reușit, pentru că lupta pentru rezistență și credință a fost continuă și aceasta greu poate fi învinsă. Privind la eroismul acestui brav luptător în neoprire, fiu al cunoscului martir neînfrânt, preot Ioan Dunca-Joldea, ni se adeverește renumita predictie: „Așchia nu sare departe de trunchi!”
Având o deosebita inclinație in a scrie și descrie realități, a colaborat cu succes la unele reviste și a concretizat aceasta si in valorosul volum: „Aur și Noroi”, mult solicitată și consultată scriere memorialistică și altele.
În liceu erau cunoscute manifestările pine de haz ale elevilor Dunca Ioan și Gheorghe Andreica, prieteni nedespărțițiî în liceu și mai apoi, dar care cu multă discretie vizau si apucăturile înafara firescului.
În discutiile prietenesti referitoare la detentii și vremea lor, manifesta totdeauna un respect de mare stimă și sentimente de profunda simpatie pentru domnul profesot Aurel Vișovan, care i-a sustinut și incurajat mereu, fiind dumnealui un veritabil model.
Îi dorim „tânărului vârstnic”, Ioan Dunca, să continue cu mult succes și pe mai departe cu spiritul lui de rezistență al nobilelor sale gânduri și activități. La mulți ani!”
Va multumim, domnule profesor Barcan ! Mereu prompt , cu precizarile si completarile binevenite !