Actualitate Cultură

Prețul adevărului, de la Iuliu Maniu la Alexei Navalny (autor, Marius Vișovan)

image_printPrinteaza

Pe 3 februarie a.c. am participat (ca în fiecare an) la comemorarea marelui om politic român Iuliu Maniu, exterminat în închisoarea din Sighet la 5 februarie 1953. Manifestarea, organizată de (relativ) noul proiect politic PNȚMM – care își propune să re-coaguleze moștenirea spirituală a marelui înaintaș – a fost sobră, instructivă, de multe ori emoționantă. Ne-am rugat, am ascultat solemn Imnul Național și Imnul Regal, am ascultat discursuri, am exprimat ce am avut mai frumos în sufletele noastre. Toate în lumina personalității și jertfei lui Iuliu Maniu pe care nu vrem și nu avem voie să-l uităm.

M-am tot gândit să scriu ceva despre acest eveniment găzduit de Memorial, dar au trecut 2 săptămâni și nu am făcut-o. Până azi… când moartea lui Alexei Navalny m-a bulversat și m-a îndurerat și m-a repus pe făgașul acestor crunte frământări… Dar oare e normal să fiu șocat? Oricât de cinic ar suna, realist era să ne așteptăm la acest deznodământ! Dar noi, mulți dintre noi (și eu mă includ în această categorie) am preferat să credem că nu e posibil, că răul are totuși o limită, că l-au închis doar ca să-l împiedice să se manifeste politic, că toți ochii sunt ațintiți asupra lor, că Putin nu va risca un nou scandal internațional… că cineva totuși îl va apăra pe Navalny (popularitatea internă  și mediatizarea internațională dădeau impresia că sunt unele forțe în spatele lui, care pot negocia în culise cu regimul Putin).

Dar acesta e prețul adevărului, prețul atitudinii curajoase! L-a plătit Maniu, l-au plătit atâția eroi ai libertății uciși de comunism și de toate tiraniile din istorie! Exterminarea în închisoare e o formă aparent legală, deținuții pot muri de moarte naturală, nu-i așa? Pentru eliminarea celor aflați în libertate se folosește glonțul, cuțitul, otrava, „accidente” de circulație…

Sunt multe deosebiri între Iuliu Maniu și Alexei Navalny – altă epocă, altă vârstă, o activitate incomparabil mai lungă și mai profundă în cazul Sfinxului de la Bădăcin…, posibile diferențe de convingeri doctrinare și multe altele. E prematur să știm cum îl va fixa istoria Rusiei și a lumii pe Alexei Navalny.  Dar un lucru e clar – asasinii sunt aceiași și metoda e identică. Gândit și aplicat de Lenin  și Troțki, culminând prin Stalin și ajungând la Putin, cel mai diabolic aparat al terorii (CEKA – NKVD – KGB…) zdrobește milioane de existențe și creează noi și noi monștri, pentru care obsesia puterii absolute justifică orice…

La conferința din 3 februarie, printre alte comunicări, un domn profesor mai  în vârstă a citat un diplomat englez care după război, recunoștea cu amărăciune că l-a mințit pe Maniu, dându-i speranța unei intervenții anglo-americane în România, prin urmare că nu vom fi abandonați robiei sovietice. Da, știam că Maniu a fost mințit, a mărturisit-o și el celor apropiați… știam de jocul cinic al puterilor occidentale care doreau ca România să treacă în tabăra lor pentru a obține mai ușor și mai repede victoria dar apoi să fie abandonată sclaviei bolșevice pe o jumătate de secol! Și polonezii și cehii (care nu făcuseră alianță cu Germania) au fost abandonați comunismului!  Jocurile erau făcute „mai sus”… Când generalul Sikorski i-a prezentat lui Churchill dovezile masacrului de la Katyn (asasinarea a 14.000 de ofițeri polonezi prizonieri de către sovietici), acesta a replicat: „Păi dacă sunt morți, sunt morți, asta e!…” Marele aliat de la Răsărit nu trebuia deranjat… Când Maniu era în agonie în celula de la Sighet, în suferințe și mizerie indescriptibilă, oare se mai gândea cineva la el în Downing Street?

Când ai curajul să plătești prețul adevărului, îl ai aliat doar pe Dumnezeu. Primește-i Doamne, în Lumina ta veșnică, pe toți martirii de ieri și de azi …

Preot prof. Marius Vișovan

oferta-wise

3 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

oferta-wise