„Există iubire la prima vedere și când o vei găsi inima îți va fugi mai tare decât orice alergător profesionist, care concurează cu el însuși, în speranța că își va bate recordul anterior. Și știi de ce? Eu așa l-am întâlnit pe Costel, Dumnezeu să îl ierte, că e mort de 2 ani, l-am văzut și a fost de-ajuns să știu că este cel prin care vreau să-mi oglindesc viitorul. Tu, copilă, vei simți la fel, doar că ai grijă să nu care cumva inima ta să fugă pe drumuri fără ieșire…”
Dacă tanti Lenuța ar mai trăi, aș întreba-o atâtea lucruri, pe care atunci nu aveam curajul să i le adresez, dar ce mai pot face…. acuma e alături de nea’ Costel continuându-și frumoasa poveste de iubire, iar eu sunt ca și oricare alt profesor pe Zoom, am un monolog continuu și repetitiv de care mă cam plictisesc uneori, dar pe care nu îl pot pune sub semnul tăcerii.
Dragoste la prima vedere zicea tanti Lenuța? Unde să o mai găsești acuma? Toți trecem grăbiți unii pe lângă ceilalți cu ochii la micile ecrane și stresați că nu vom ajunge la timp pentru a intra la curs sau, și mai rău, codurile de logare vor fi invalide. Mai are cineva vreme să se uite în jur? De abia observăm semaforul, ne amintim cu ce suntem îmbrăcați doar atunci când ne privim în trecere într-o vitrină și uităm că nu am luat micul dejun abia atunci când trecem pe lângă un restaurant, iar stomacul ne cam ceartă, dar vrem povești cu zâne și iubiri de basm. Ăștia suntem noi, visători din fire și chiar pricepuți la vorbe, ne ghidăm după proverbe și cum Speranța moare ultima de ce să nu sperăm și noi la o viață mai bună? E bine că suntem optimiști doar că vorbele fără fapte sunt nule, așa că nu are rost să ne așteptăm ca cei pe care i-am votat acum două săptămâni să ne aducă fericirea la pachet și chiar decorată cu o fundiță roz, deoarece o să așteptam o viață și încă o zi și tot nefericiți vom rămâne! Ei vor face o schimbarea în punctele esențiale, pe ici pe colo, însă schimbarea în ceea ce privește viața noastră ne aparține. Și dacă vrei să tot aștepți la nesfârșit e alegerea ta, însă eu tind să cred că hoinărind pe străzi, fredonând și dându-mi buclele în vânt, în drumul meu spre jogging la 7 dimineața, fericirea chiar mă ține în brațe, e o fericire simplă, dar îmi este de ajuns.
Îmi e dor de un zâmbet ștengar aruncat tipului de la mate-info, de o minciună inventată pe moment profei de engleză și de sala de sport care era doar un pretext pentru a-l putea admira pe „Gheorghiță din a 12-a” . Tuturor ne este dor, însă puțini vor recunoaște. Și, ce-i drept, cum să nu-ți fie dor de clipele pe care nu le-ai trăit decât din auzite?! Fără banchet de clasa a 12-a, fără festivitatea de sfârșit la care s-ar fi prezentat tot neamul și fără deschiderea noului an universitar la care mai mult ai fi stat lipit de ai tăi, cum să nu te cuprindă dorul? Trebuiau să fie amintiri de neuitat și povești memorabile de viitor, însă s-au transformat în amintiri triste și povești pe care niciun nepot nu cred că va dori să le audă.
– Ioana,sper că nu ai uitat că am programare la doctor într-o oră!
Vocea bunicii mă readuse la realitate și mă oprise din a-mi așterne gândurile pe caietul mâzgălit, apoi o privesc în ochii ei albaștri și senini, și ii spun doar atât:
– Bunica, oi fi eu visătoare, dar nu uit chestiile importante!
Înainte de a intra cu bunica în cabinet din grabă și repezeală, masca îmi rătăcea pe undeva prin buzunar, iar sala de așteptare era cam plină, dar un domn „drăguț” îmi spuse:
– Domnișoară dacă ați fi mai responsabilă, ați ști că masca se poartă pe față în locurile închise și populate, nu în buzunar!
Mă trădase albastrul țipător al acelei măști nevinovate care se vedea, însă, cu un zâmbet zeflemitor și câteva cuvinte rămase pe limbă i-am spus doar atât :
– Dacă ați fi fost mai atent, ați fi știut că măștile se poartă încă dinainte de acest virus!
Ioana TRIFOI
studentă, Facultatea de Educație Fizică și Sport, Cluj-Napoca
sursă foto: Instagram
Un articol foarte interesant, incepanad cu titlul, apoi cu un contiut in note simbolicice si el, interpretative, asa cum se si incheie. Se vorbeste de iubiri curmate tarziu, chiar daca au fost la prima vedere, de dragostea gasita in mersul rapid al privirilor alerte, ca intr-o vitrina, sau spre alte lucruri prezente, poate cu masca pe figura, incheiate unele tot devreme. Se mai aminteste apoi despre studii, liceale sau universitare, comparandu-le cu cele din alte timpuri, fiind obligati sa admita ca sfarsitul cursurilor liceale sau universitare, banchetele asociate lor, sau alte intalniri, precum si festivitatile de deschidere sau inchidere a acestora, sa le amane pana cine stie cand, iar, pana atunci, sa le traiasca din amintiri, prin vizionari virtuale.
In timpurile de azi, nu se putea sa nu fie abordata si problema medicala, dintre o bunica si nepoata ei, in care inervine o terta persoana: „domnisoara, masaca nu se tine in buzunar, in spatiile inchise, ci se pune pe figura”, tradarea fiind data de un colltisor albastru al ei, ramas afara. Urmeaza raspunsul promt al tinerei, in geniala exprimare: „mastile se purtau inainte de acest virus”! Si cate feluri de masti se mai purtau si se mai poarta; varietati.
Chiar titlul: „Un fel de bal mascat”, este simbolic. Am putea spune ca viata intreaga este un fel de „Bal Masact”. In afara unui astfel de spectacol, personajele intregii lumi alearga, se framanta, se ajuta ori se insala, se distrug sau se salveaza, se compromit ori se admira, se napastuiesc ori li se da dreptate, in sfarsit, multime de relatii interumane, cu efecte diferite, benefice sau distructive, toate sub acoperirea unor „masti”, dorite sau, mai ales nedorite.
Acuma este la ordinea zilei „masca”, cu toate variantele ei, impotriva „covid 19”. Este o masca „materiala”, pentru a impidica periculosul virus sa ia in primire organismul uman, atat de greu de eliminat si pe cine stie cand; un „asiatic” atat de periculos! Mai sunt si alte filtre, masti materiale, toate fiind purtate pentru protejarea fizica a organismului, exterior sau interior, cum ar fi ” masca impotriva gazelor chimice, impotiva prafului sau fumului la locurile de munca, a incendiilor si mai cate altele.
Dar in afara acestor masti materiale, mai sunt si alte „masti”, invizibile, care ataca sau protejeaza „eul” interior al pesoanei, intimitatile lui interioare, starea sentimentatala, psihica, spirituala, care se manifesta in multe feluri, daunanad nu numai starii psihice-sentimentale si spirituale ale persoanei, dar unele, mai agresive, pot fi fatale, organul receptor fiind mai ales inima, care poate fi mult lezata sau facuta sa se opreasca. Poate fi masca unui om cinstit, care gazduit te fura, a unui om de incredere care te inseala, masti care-ti ataca demnitatea, cinstea, onoarea, felul tau cinstit de a fi, care-ti falsifica adevarul si-ti produc napasta si cate n-or mai fi. Cate persoane napastuite n-au facut ani de inchisoare, ori au fost ucisi, altora li s-a suprimat dreptul la studii, la munca, la demnitate si atatea altele, multime de varietati. Pentru toate aceste trebuie ca fiecare sa-si aiba protectia lui, „GPS-ul personal”, daca vreti „Masca Cinstei”, care sa-l fereasca de a ajunge la ele, iar daca ajunge, sa se poata apara. In rezumat, multe felicitari pentru frumosul si simbolicul articol si mult spor si succes in viata, in toate.