La Sighetul Marmației prinde viață un NOU PROIECT care va face cinste MARAMUREȘULUI (Ioan Ardeleanu – Pruncu)

Printeaza

Stăm de vorbă cu Preasfințitul Vasile Bizău, episcopul greco-catolic al Maramureșului, despre Pelerinajul de la Sighet și despre Sanctuarul de la Cimitirul Săracilor.

Ioan Ardeleanu-Pruncu (I.A.P): Părinte episcop Vasile, Pelerinajul de la Sighet crește an de an. Pornind de la Memorialul fostă închisoare în care au suferit și ajungând la Cimitirul Săracilor, unde au fost îngropați patru din cei șapte episcopi martiri, pelerinajul este ca o Cale a Crucii pentru toți cei care au suferit pentru credință și pentru valorile în care au crezut. Dar ediția din anul acesta a fost una deosebită fiindcă s-a sfințit și locul viitorului Sanctuar. Ce înseamnă pentru Preasfinția Voastră, ca episcop al Maramureșului, dar și ca fiu al acestuia, Pelerinajul de la Sighet?
PS Vasile Bizău: Înainte de toate, trebuie să amintim că pelerinajul în sine, ca practică religioasă, este o manifestare a credinței Bisericii și o manifestare a credinței celor care participă la el. Aducător de multe roade spirituale, pelerinajul reafirmă și actualizează condiția omului, ca homoviator, călător în lumea aceasta, însă cu o destinație precisă, Împărăția lui Dumnezeu.
La Sighet, așa cum bine știm, și cum am dori să știe cât mai mulți compatrioți, sunt îngropați în morminte necunoscute patru episcopi catolici, morți în timpul detenției în închisoarea din oraș, locul de unde se pornește în acest pelerinaj special din fiecare an. Așadar, pelerinajul la locul mormintelor acestor martiri pentru credință este o rememorare, o actualizare și o mulțumire adusă lui Dumnezeu care lucrează și azi prin sfinții Săi. Este o rememorare a primului pelerinaj făcut de femeile mironosițe care se duceau dis de dimineață la mormântul lui Isus, semn al iubirii lor față de Domnul, și de asemenea, o actualizare a parcursului cortegiului funerar al celor care au rămas fideli până la sfârșit lui Dumnezeu și Bisericii pe care au păstorit-o.
În taina nopții trupurile neînsuflețite erau purtate la marginea orașului, în Cimitirul Săracilor, așa cum este cunoscut locul celor care nu aveau aparținători, cu intenția vădită a autorităților, în cazul episcopilor, de a-i destina uitării. Peste decenii, s-a confirmat nu doar că fiii lor sufletești, creștinii de azi, nu i-au uitat și își îndreaptă pașii spre mormintele lor, dar și faptul că Biserica îi recunoaște ca Fericiți martiri, ridicându-i la cinstea altarelor spre veșnică cinstire.
Pentru mine, ca fiu al acestor ținuturi binecuvântate, este o mare onoare de a aparține acestui spațiu geografic și a avea aici la margine de țară, la Sighet, un asemenea loc, care în axiologia valorică a coordonatelor invizibile, devine centru și izvor de reînnoire a generațiilor care vor urma. După cuvintele sfântului Augustin, „împreună cu voi sunt creștin și pentru voi sunt episcop”, am bucuria sufletească de a fi gazda acestui pelerinaj de la Sighet, ce reunește an de an credincioși din toate eparhiile Bisericii noastre, și astfel, putem să ne rugăm și să sperăm împreună.

I.A.P.: Dar la nivel național (internațional…?) cum este recepționat de ierarhii care au participat ca invitați?
PS Vasile: Faima episcopilor greco-catolici martiri a depășit de mult arealul național, dacă e să ne amintim de grija Papilor pentru Bisericile din estul Europei în timpul regimului comunist și astfel ne vom reaminti cum Iuliu Hossu, în timp ce era cu domiciliul obligatoriu la mănăstirea Căldărușani, a fost creat cardinal in pectore de Papa Paul VI, în semn de prețuire și cunoaștere a situației Bisericii din România. Odată cu prezența Papei Francisc în țara noastră și beatificarea celor șapte episcopi martiri, în data de 2 iunie 2019, la Blaj, multă lume din țară și din afară a putut să cunoască și să afle despre viața exemplară și mărturia deplină dată de servii lui Dumnezeu în timpul persecuției Bisericii greco-catolice din România. Pelerinajul de la Sighet, început cu mulți ani în urmă, a anticipat și a pregătit momentul beatificării lor prin mărturia publică a notorietății faimei de sfințenie a celor morți pentru credință în sânul poporului, și astfel, an de an, prezența credincioșilor la Sighet a crescut constant, devenind un punct de reper pentru creștinii greco-catolici din toată țara. De-a lungul anilor au participat la acest pelerinaj înalți ierarhi, începând cu cardinalul Leonardo Sandri Prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, cu Nunții apostolici din România și Republica Moldova care s-au succedat în misiunile lor apostolice, Preafericitul Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul nostru major, episcopi din Ucraina, până la toți ierarhii catolici din țara noastră care au onorat memoria înaintașilor și au fost prezenți la Sighet în toți acești ani.
Odată ce se calcă pe pământul sfânt al Cimitirului Săracilor, sentimentele oamenilor de bunăvoință se înflăcărează și se aprind de admirație și recunoștință pentru puterea credinței și a jertfei de sine, dată de cei ce au sfințit locul acela. Oricine a participat măcar o dată la pelerinajul național din luna mai, dorește să se reîntoarcă și din seninătatea și bucuria oamenilor se poate citi profunzimea trăirii și a simțirii sufletului, în comuniunea marii familii a Bisericii ce își lărgește mereu marginile.

I.A.P.: Există unele preocupări privind îmbunătățirea lui în formă și în conținut, înspre o mai numeroasă participare și o mai largă audiență?
PS Vasile: Ca să fiu mai direct și precis la întrebare, pot să vă spun cu o generoasă modestie că, da, există preocupări, planuri și intenții de a îmbunătăți pelerinajul nostru în forma lui de prezență efectivă și afectivă a oamenilor. Orice realitate eclezială poate fi coordonată și ajutată să crească după menirea ei, așa cum stă în firescul naturii umane de a se dezvolta armonios și de a crește în toate domeniile care îi sunt proprii.
Pe lângă partea tehnică de popularizare și pregătire a infrastructurii necesare unui loc de pelerinaj, datorie asumată de noi cei ce suntem gazde, există și partea cealaltă a datoriei fiecăruia dintre noi, toți creștinii greco-catolici, de a face cunoscută realitatea valorilor în care credem, pe care am dori să le împărtășim la cât mai mulți oameni, pentru a-i face părtași de ele.
Si să nu uităm, că în Cimitirul Săracilor de la marginea orașului sunt îngropați atâția alții: demnitari, personalități, oameni de cultură, morți în aceeași închisoare sinistră, care își așteaptă învierea de apoi în acest loc, și care merită să fie cinstiți și memoria lor perpetuată. Memorialul rezistenței și al victimelor comunismului este un bun reper în acest demers de cultivare a memoriei și de popularizare a unei istorii ce nu trebuie uitată, însă noi dorim să facem partea noastră și să ne aducem contribuția la etalarea valorilor ce stau la baza unei comunități sănătoase.

I.A.P: Dar, părinte episcop, ediția din anul acesta a fost una deosebită datorită faptului că a avut loc și sfințirea locului viitorului Sanctuar. Cum s-a născut fericita idee a Sanctuarului și cum vedeți devenirea și rolul său în anii care vin? Va spori el prestigiul pelerinajelor viitoare, tinzând – de ce nu – spre un interes trans-frontalier?
PS Vasile: Ideea construirii unui Sanctuar la Sighet s-a înfiripat natural, odată cu așteptările timpului ce urmau să vină, după dobândirea libertății pentru Biserica noastră. De la dorința neexprimată în urmă cu mulți ani, de a vedea în speranță un lăcaș de cinstire a înaintașilor, s-a ajuns treptat la posibilitatea întrupării ei, odată cu datoria pe care o aveam după momentul beatificării martirilor. Știm că primii creștini mergeau în pelerinaj la locurile unde erau mormintele celor uciși pentru credință și astfel păstrau vie memoria lor și a locului unde erau îngropați.
În acele locuri se celebra Sfânta Liturghie și cu timpul, după ce situația politică și economică se schimba și se așeza, a fost posibilă și construirea de biserici, bazilici și sanctuare care să dăinuie în timp și să favorizeze cultul martirilor și al sfinților. Putem vorbi, în cazul nostru, de o datorie pe care o avem, odată ce timpul pe care îl trăim ne-a revelat evenimente așa grandioase ca cele pe care le-am trăit.
Beatificarea episcopilor a fost un moment unic, atât prin dimensiunea participării efective a unui număr mare de credincioși, cât mai ales prin modul în care a fost recunoscută mărturia și sacrificiul lor, prin prezența Papei Francisc în persoană, care a oficiat sfânta Liturghie pe Câmpia Libertății din Blaj, proclamându-i Fericiți Martiri și atribuindu-le posibilitatea cultului în Biserica locală din România.
A fost nevoie de mult timp și răbdare să ajungem la posibilitatea efectivă de a pune în aplicare gândul nostru profund și de a uni astfel dorințele fiilor Bisericii noastre. De la providențialitatea dobândirii acelui loc din vecinătatea Cimitirului Săracilor și până la îndeplinirea tuturor formalităților legale, care să permită construirea Sanctuarului, am parcurs etapă cu etapă într-o încrezătoare așteptare, chiar dacă am fi dorit ca lucrurile să se petreacă mai linear și mai repede.
Fiind gândit ca un loc de pelerinaj, proiectul Sanctuarului de la Sighet este un ansamblu unitar ce conține mai multe corpuri de clădiri cu diverse spații ce vor avea destinații foarte concrete. Sunt prevăzute săli de conferințe care să ofere toate condițiile pentru întâlniri și formări ale grupurilor ce vor vizita acest loc sacru, precum și un muzeu în care să se reflecte viața Bisericii greco-catolice în clandestinitate, bine știind că aproape jumătate de veac, preoții și credincioșii au avut o intensă viață religioasă în ascuns, în case private și în grupuri mici, unde se celebrau sfintele Liturghii și se administrau sfintele Taine. Alte spații au destinații utile pentru servicii, sau locuri de cazare pentru cei ce vor administra întregul ansamblu al Sanctuarului. Deocamdată prioritară este zidirea Bisericii Sanctuarului și apoi, rând pe rând, toate celelalte clădiri care să completeze și să desăvârșească nevoile Bisericii pentru anii ce vor veni.
Dezvoltarea pelerinajului va depinde în bună măsură de trezirea conștiinței creștinilor de astăzi și de dorința de a-i redescoperi și cinsti pe cei care au dat o așa însemnată mărturie pentru credință și pentru libertatea Bisericii și a neamului nostru.

I.A.P: Preasfinția Voastră, după ce se va fi întrupat și-și va deschide porțile, așa cum cu siguranță vă doriți forte mult, Sanctuarul va fi ctitoria episcopatului dumneavoastră. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și putere să-l vedeți gata cât mai curând!
PS Vasile: Vă mulțumesc pentru urările de bine și de sănătate de care ne facem trebuincioși atunci când ne gândim că drumul abia a început și că mai este mult până să vedem proiectul realizat în totalitate, așa cum ne dorim cu toții.
Lucrările de construcție au început și se pot vedea primele semne concrete ale demersului făcut în toți acești ani de când am început efectiv munca de proiectare și autorizare. Împreună cu toți colaboratorii noștri, ne străduim să grăbim cât mai mult timpii, sau să scurtăm cât poate fi posibil, durata de așteptare a deschiderii porților Sanctuarului Martirilor și Mărturisitorilor de la Sighet, însă pentru aceasta avem nevoie și de ajutorul dumneavoastră, al tuturor oamenilor de bunăvoință. Orice operă însemnată se realizează cu sprijin concret și cu implicarea cât mai multor oameni care iubesc valorile profunde și sunt atașați de credință ca de un far ce va lumina și în veacurile viitoare.
Ctitoria este comună, atunci când participarea și sprijinul este al tuturora, însă îi mulțumesc Domnului că am putut să-mi aduc și eu partea proprie pentru acest important proiect din țara noastră, care va face cinste Maramureșului și va fi reprezentativ pentru Biserica noastră greco-catolică.
Cel dintâi sprijin pe care vi-l cerem, este cel al rugăciunii pentru noi și pentru bunul mers înainte al acestui proiect. Știm că Fericiții martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Tit Liviu Chinezu, Ioan Suciu, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu mijlocesc pentru noi și pentru toți aceia care apelează cu încredere la mila și iubirea lui Dumnezeu. Minunile se întâmplă, însă e nevoie și de ochii care să le vadă …
Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze pe toți!

Ioan Ardeleanu – Pruncu